"Eu am un anotimp numai al meu
În care plouă , ninge şi răsare
Pe cerul nevăzut din Empireu
Un cântec al iubirilor, ce moare
În fiecare lacrimă .Şi eu păstrez
În asfinţitul ploilor cuminte,
Un galben infantil de titirez
Pe care-l învârteam în necuvinte,
Când vara era vară pe câmpii
Şi toamna mă primea cu reverenţă,
În primăvară te-aşteptam să vii
Cu iarna sărutam a ta prezenţă.
Eu am un anotimp numai al meu
Ce poartă-n plete vânturi siderale,
Pătrund în strâmte ochiuri de fileu
Doar amintiri din ramurile tale..."
În care plouă , ninge şi răsare
Pe cerul nevăzut din Empireu
Un cântec al iubirilor, ce moare
În fiecare lacrimă .Şi eu păstrez
În asfinţitul ploilor cuminte,
Un galben infantil de titirez
Pe care-l învârteam în necuvinte,
Când vara era vară pe câmpii
Şi toamna mă primea cu reverenţă,
În primăvară te-aşteptam să vii
Cu iarna sărutam a ta prezenţă.
Eu am un anotimp numai al meu
Ce poartă-n plete vânturi siderale,
Pătrund în strâmte ochiuri de fileu
Doar amintiri din ramurile tale..."