marți, 7 iunie 2011
luni, 6 iunie 2011
Nu-mi presimţi?
Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi
cum murmură viaţa-n mine
ca un izvor
năvalnic într-o peşteră răsunătoare?
Nu-mi presimţi văpaia când în braţe
îmi tremuri ca un picur
de rouă-îmbrăţişat
de raze de lumină?
Nu-mi presimţi iubirea când privesc
cu patima-n prăpastia din tine
şi-ţi zic:O, niciodată n-am văzut pe Dumnezeu
mai mare!?
Lucian Blaga
Stiu ca langa mine tu vei fi
Cine imi deschide calea norilor
Ma insoteste in gand pe drumul lung
Cine imi sopteste taina florilor
Cine ma asteapta in prag cand am sa ajung
Numai tu ma faci sa imi doresc
S-ajung acasa si sa te iubesc
Toate stelele intalnite ieri in calea mea
Mi-au trimis in suflet azi iubirea ta
Numai tu mi-aduci lumina toata viata
Tu esti implinirea mea
Cine imi citeste cartea viselor
Cum se implineste vraja lor
Cine mi-a deschis fereastra zorilor
Cine sta mereu cu mine cand mi-e dor
Numai tu ma faci sa imi doresc
S-ajung acasa si sa te iubesc
Toate stelele intalnite ieri in calea mea
Mi-au trimis in suflet azi iubirea ta
Numai tu mi-aduci lumina toata viata
Tu esti implinirea mea
Daca in drumul meu se aduna
Nori negri de furtuna
Stiu ca langa mine tu vei fi
Toate stelele intalnite ieri in calea mea
Mi-au trimis in suflet azi iubirea ta
Numai tu mi-aduci lumina toata viata
Tu esti implinïrea
Ma insoteste in gand pe drumul lung
Cine imi sopteste taina florilor
Cine ma asteapta in prag cand am sa ajung
Numai tu ma faci sa imi doresc
S-ajung acasa si sa te iubesc
Toate stelele intalnite ieri in calea mea
Mi-au trimis in suflet azi iubirea ta
Numai tu mi-aduci lumina toata viata
Tu esti implinirea mea
Cine imi citeste cartea viselor
Cum se implineste vraja lor
Cine mi-a deschis fereastra zorilor
Cine sta mereu cu mine cand mi-e dor
Numai tu ma faci sa imi doresc
S-ajung acasa si sa te iubesc
Toate stelele intalnite ieri in calea mea
Mi-au trimis in suflet azi iubirea ta
Numai tu mi-aduci lumina toata viata
Tu esti implinirea mea
Daca in drumul meu se aduna
Nori negri de furtuna
Stiu ca langa mine tu vei fi
Toate stelele intalnite ieri in calea mea
Mi-au trimis in suflet azi iubirea ta
Numai tu mi-aduci lumina toata viata
Tu esti implinïrea
O fila albă de februarie scârţîie sub tălpi
ajung pe insule vechi în partea ta de sud
râurile roşii la apus îneacă malurile orizontului
nu le pot desena, noi privim
suntem aleşi de un cer
emoţiile roase până la os
şi părul meu tuns se zbat - amintiri
scriu versuri sub luna pe jumătate plină
de amuţesc toate stihiile
primăvara se învârte-n cercuri
numără
nu clipele ci îmbrăţişările
fotografia ta mă priveşte lung
degrabă în loc de versuri îti voi scrie rugi
noaptea încă hoinăresc prin staţii de tren
lumea acolo stă în rând la Dumnezeu
noi vom fi trimişi în rai
după păcate
beau ceaiul cald şi vorbesc despre peşti
ei vor în apele tale
dimineaţa se întinde proaspăt
cineva toată noaptea a spălat urmele trecutului
o fila albă de februarie scârţîie sub tălpi
desenez sufletul tău sau poate oceanul
dar cred că... e una şi aceeaşi imagine.
M Frumosul
râurile roşii la apus îneacă malurile orizontului
nu le pot desena, noi privim
suntem aleşi de un cer
emoţiile roase până la os
şi părul meu tuns se zbat - amintiri
scriu versuri sub luna pe jumătate plină
de amuţesc toate stihiile
primăvara se învârte-n cercuri
numără
nu clipele ci îmbrăţişările
fotografia ta mă priveşte lung
degrabă în loc de versuri îti voi scrie rugi
noaptea încă hoinăresc prin staţii de tren
lumea acolo stă în rând la Dumnezeu
noi vom fi trimişi în rai
după păcate
beau ceaiul cald şi vorbesc despre peşti
ei vor în apele tale
dimineaţa se întinde proaspăt
cineva toată noaptea a spălat urmele trecutului
o fila albă de februarie scârţîie sub tălpi
desenez sufletul tău sau poate oceanul
dar cred că... e una şi aceeaşi imagine.
M Frumosul
Vorbesc cu Timpul să piardă tăcerea
Pe prima pagină din Cartea Vieţii
S-a furişat o Lacrimă de Dor!
Vreau s-o deschid, dar mă ating nămeţii
Întoarcerii în Timp...! Amăgitor
S-a furişat o Lacrimă de Dor!
Vreau s-o deschid, dar mă ating nămeţii
Întoarcerii în Timp...! Amăgitor
Se scutură un Nor ce rătăceşte
Şi-aduce alte ploi de Lacrimi reci.
Pierdut-a Calea şi nu te găseşte
Şi-mi este greu! De plâns mi-s ochii seci.
Şi-aduce alte ploi de Lacrimi reci.
Pierdut-a Calea şi nu te găseşte
Şi-mi este greu! De plâns mi-s ochii seci.
Să întorc fila? Voi găsi momentul
Unde Destinul ne-a legat de Cer?
Rămână scris în pagini Testamentul
Învăluit în Vrajă şi Mister!
Unde Destinul ne-a legat de Cer?
Rămână scris în pagini Testamentul
Învăluit în Vrajă şi Mister!
O altă filă..., şi-alte multe cele
Au oglindit viaţă după viaţă.
Ne-am regăsit în Ceruri..., în Inele
Acelaşi Suflet, cu o altă Faţă.
Au oglindit viaţă după viaţă.
Ne-am regăsit în Ceruri..., în Inele
Acelaşi Suflet, cu o altă Faţă.
Vorbesc cu Timpul să piardă tăcerea
Şi la finalul Cărţii să se-aşeze
Un alt Vlăstar ce-aduce mângâierea
A două Suflete... Etern vegheze!
Şi la finalul Cărţii să se-aşeze
Un alt Vlăstar ce-aduce mângâierea
A două Suflete... Etern vegheze!
Ana Blandiana
duminică, 5 iunie 2011
Hai să spargem timpu-`ntr-un sărut
Dac-ai simţi neliniştea ce-o am când eşti departe
Şi doar un strop din al meu dor de te-ar atinge,
Ai ştii că-mi eşti în gând noapte de noapte,
Şi-absenţa ta cu greu o pot învinge.
De mai păstrezi ceva din amintirea noastră
Fără să înnădeşti prezentul de trecut
Mai aruncă-ţi privirea din când în când pe fereastră
Şi hai să spargem timpu-`ntr-un sărut
In suflet ai ramas,si-ai inflorit o floare rara
Invata-ma te rog sa te urasc
Cu fiecare dimineata in care ma trezesc
Tot mai abatut,tot mai trist,tot mai suparat
Pentru ca degeaba te-ai dus,daca din suflet n-ai plecat.
In suflet ai ramas,si-ai inflorit o floare rara
Ce imi otraveste inima si-o face mai amara.
Invata-ma sa gasesc o lume in care
Vantul nu-mi inspira a ta rasuflare,
Iar stropii de ploaie ce cad din cerul caprui
Sa nu fie a tale lacrimi,te rog sa-mi spui
Unde pot gasi un soare rece si intunecat
Care nu va straluci,care nu-mi va aminti de chipul tau delicat.
Invata-ma sa am curajul sa-mi ucid visele
Caci toate sunt cu tine,iar toate amintirile
Invata-ma sa le inchid intr-o cutie
Cu lacate de piatra si cu o cheie de hartie.
Invata-ma sa-ti urasc zambetul ce ma incalzea
De fiecare data cand in jur ceata se lasa,iar frigul ma cuprindea
As vrea acum sa inghete sentimentele ce inca ard in mine
Chiar daca as ramane gol,fredonand aceasta melodie
Pe care ti-o cant doar ca sa te rog
Sa ma inveti sa uit privirea pentru care ma rog
Sa-si gaseasca un alt taram pe care sa-l poata lumina
Un alt templu de iubire unde se poate inchina.
Invata-ma sa-ti sterg urmele
Pe care destinul le-a pictat pe a mea cale
Iar in locul in care se opresc,invata-ma sa construiesc zidul care
Nu imi va da voie sa ma intorc,oricat de mult ma doare.
Invata-ma sa fiu puternic,cand de astazi am sa trec
Pe langa tine fara sa ma mai opresc,chiar daca nu am unde sa plec.
Minte-ma ca nu am slabiciuni
Invata-ma sa cred minciuni.
Cu fiecare dimineata in care ma trezesc
Tot mai abatut,tot mai trist,tot mai suparat
Pentru ca degeaba te-ai dus,daca din suflet n-ai plecat.
In suflet ai ramas,si-ai inflorit o floare rara
Ce imi otraveste inima si-o face mai amara.
Invata-ma sa gasesc o lume in care
Vantul nu-mi inspira a ta rasuflare,
Iar stropii de ploaie ce cad din cerul caprui
Sa nu fie a tale lacrimi,te rog sa-mi spui
Unde pot gasi un soare rece si intunecat
Care nu va straluci,care nu-mi va aminti de chipul tau delicat.
Invata-ma sa am curajul sa-mi ucid visele
Caci toate sunt cu tine,iar toate amintirile
Invata-ma sa le inchid intr-o cutie
Cu lacate de piatra si cu o cheie de hartie.
Invata-ma sa-ti urasc zambetul ce ma incalzea
De fiecare data cand in jur ceata se lasa,iar frigul ma cuprindea
As vrea acum sa inghete sentimentele ce inca ard in mine
Chiar daca as ramane gol,fredonand aceasta melodie
Pe care ti-o cant doar ca sa te rog
Sa ma inveti sa uit privirea pentru care ma rog
Sa-si gaseasca un alt taram pe care sa-l poata lumina
Un alt templu de iubire unde se poate inchina.
Invata-ma sa-ti sterg urmele
Pe care destinul le-a pictat pe a mea cale
Iar in locul in care se opresc,invata-ma sa construiesc zidul care
Nu imi va da voie sa ma intorc,oricat de mult ma doare.
Invata-ma sa fiu puternic,cand de astazi am sa trec
Pe langa tine fara sa ma mai opresc,chiar daca nu am unde sa plec.
Minte-ma ca nu am slabiciuni
Invata-ma sa cred minciuni.
Si tu m'aime
Je le sens, je le sais
Quand t'as mal à l'autre bout de la terre
Quand tu pleures, pendant des heures sur mon cœur
Je pourrais hurler le jurer
Même si je ne vois rien d'où je suis
Je sens ton chagrin
Quand je me vois sans tes mains sans tes bras
Je ne peux plus respirer
Et j'entends si souvent le chant du vent
Qui vient pour me ramener vers tes Landes
Sous ton ciel d'Irlande
Quitter ma vie sans préavis
Je le ferais, si tu m'aimes
Même si j'ai tort tout est plus fort
Que la raison, tout est plus fort que ton nom
Que je redis et que j'écris
Sans arrêt sur les écrans de ma vie
Et j'espère que chacune des aurores
Que je vois me mènera a ton corps
Je quitterai tout si tu m'aimes
Je sais que je n'me trompe pas
Que quelque part au loin là-bas
Tu penses encore à moi
Tu m'a gardé dans tes bras
Une place, un débat
Dis-le moi tout bas, que tu m'aimes que tu m'aimes
Je le sens tu penses encore à moi
Je le sais tu m'as gardé tes bras
Dis-le moi, que tu m'aïmes
sâmbătă, 4 iunie 2011
Omul are trei vieti...
Ziceam, în „Deşertul pentru totdeauna”, că un om are – cum au observat şi alţii – trei vieţi relativ distincte. Una publică. Una particulară. Şi una secretă. Singura în care nu se poate minţi, întrucât nu are niciun control asupra ei.
vineri, 3 iunie 2011
joi, 2 iunie 2011
Dac-as fi ...ploaie...
Ca sa-ti pot atinge trupul,
As vrea sa fiu ploaie.
Ca sa-ti pot racori tampla,
Brazdata de temeri si de griji,
As vrea sa fiu ploaie.
Ca sa-ti pot bate la geam,
In ceas tarziu din noapte,
As vrea sa fiu ploaie.
Poate si tu,m-ai dori...m-ai iubi,
Dac-as fi ploaie...
As vrea sa fiu ploaie.
Ca sa-ti pot racori tampla,
Brazdata de temeri si de griji,
As vrea sa fiu ploaie.
Ca sa-ti pot bate la geam,
In ceas tarziu din noapte,
As vrea sa fiu ploaie.
Poate si tu,m-ai dori...m-ai iubi,
Dac-as fi ploaie...
Puterea de-a pierde tot ce ieri ai iubit
Ştii cîtă durere poate oare să-ncapă
în lumea de nouri, de abur şi apă?
Cum trece prin bălţile burgului tău
heruvul de ceară cu sufletul greu
plimbîndu-şi în lesă motanul birman
pe uliţi de rouă şi de celofan?
De cîtă tăcere-i nevoie în jur
să bîntui prin viaţă cu sufletul pur,
să cînţi fericit că-n sfîrşit ai găsit
puterea de-a pierde tot ce ieri ai iubit?
Ştii cîtă durere poate oare să-ncapă
în lumea de nouri, de abur şi apă?
Fabian Anton
în lumea de nouri, de abur şi apă?
Cum trece prin bălţile burgului tău
heruvul de ceară cu sufletul greu
plimbîndu-şi în lesă motanul birman
pe uliţi de rouă şi de celofan?
De cîtă tăcere-i nevoie în jur
să bîntui prin viaţă cu sufletul pur,
să cînţi fericit că-n sfîrşit ai găsit
puterea de-a pierde tot ce ieri ai iubit?
Ştii cîtă durere poate oare să-ncapă
în lumea de nouri, de abur şi apă?
Fabian Anton
miercuri, 1 iunie 2011
marți, 31 mai 2011
O, suflete...
O, suflete, priveşte departe-al tău mormânt –
Mormântul ce zideşte uitarea şi tăcerea –;
Fii totul azi: lumină, vieaţă,-avânt şi cânt,
Şi fii măreţ, puternic, căci nu te-a-nvins durerea.
Să simt în orice clipă a ta înfiorare,
Dezgustul de ce-i humă, – din lumile senine
Să te-ncununi cu-avânturi, puterea creatoare
Dumnezeiască sevă să îşi reverse-n tine.
Vom înfrunta vieaţa cu dorul neînvins
Al celor care luptă să-nvingă sau să moară,
Şi mistica lumină păstra-va focu-aprins
Când steaua veşniciei iluzii-n noi coboară...
Nedespărţit tovarăş, proteiform ca visul,
Drumeţi suntem spre piscul pe care-i tot etern:
E numai unul drumul, şi-iluminând abisul
Cad florile veciei, când flori mulţimi se cern.Alexandru ColorianVăd încă faţa ta,
În visul nopţii câte-odată
Văd încă faţa ta,
Dar tot mai rar mi se arată,
Încep a o uita.
Acuma nu mai ştiu cum sună
Nici glasul ce-am iubit;
Vezi, anii care se adună,
De tot mi te-au răpit!
Şi din trecuta fericire
Se stinge ca un vis
Şi cea din urmă amintire
Şi ultimul surâs.M.C.PoniCât e de uitătoare inima omenească...
Grădina-i părăsită. Unde umblam odată,
Nici păsări nu mai cântă cu glasul lor voios,
Pe drumuri creşte iarbă, pe micul iaz înoată
O luntre sfărâmată de timpul nemilos.
Numai pe mal stă încă răchita cea bătrână,
Cu crengile-i plecate spre iazul adormit
Şi ca visând se mişcă, când dureros suspină,
Trecând pe lângă dânsa zefirul rătăcit
În coaja ei uscată zăresc înc-al meu nume;
O mână mult iubită în dânsa l-a tăiat,
Apoi făr'de credinţă a rătăcit prin lume
Şi numai bietul arbor numele l-a păstrat.
Răchita cea bătrână, de-ar vrea ea să vorbească,
Mult ar putea să spuie din timpul cel trecut;
Cât e de uitătoare inima omenească...
Ea singură o ştie, ea singură-a văzut!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)