miercuri, 25 mai 2011
Te simti mai singur asta seara....
Te simţi mai singur astă-seară,
Mai mohorâtă-i azi odaia...
Auzi cum şiruie afară,
De-a lungul streşinilor, ploaia!
...Trist, ca o plângere-necată,
Răsună-n noaptea cea pustie,
În noaptea asta-ntunecată
Ce-ţi pare-un veac de insomnie...
Şi cum în van te lupţi cu firea
Să cauţi vieţii tale ţintă,
Să smulgi o rază din orbirea
De patimi care te frământă,
Se-nalţă-n mintea-ţi aiurită
Stafia vremilor uitate,
Privindu-te nedumerită,
Cu braţele încrucişate...
Cand ochii tai ma-nvaluie...
Dor
... si iara prind corabiile vant...
E marea o sirena care cheama,
Matrozii uita tot - iubita, mama
Si uita chiar si strigatul "Pamant!"
...
Asa-s si eu: cand vocea ta unduie,
Cand ochii tai ma-nvaluie... cand palma
s-asaza bland si ganduri vin de-a valma,
Uit tot!...
Iubirea-n mine suie...
Nici tu nu vii,nici nu ma lasi sa viu...
Miroase inc-a iarna destinata
aceste ganduri calde cand iti scriu.
Nici tu nu vii, nici nu ma lasi sa viu...
te mai stiu oare, cel adevarat?...
Rememorez, ma zbat intre extreme,
Ma tem de vorbe, le rostesc precaut
Si-apoi pornesc din nou ca sa te caut...
Da, te astept iubite, nu te teme.
Miroase-a clipa cand erai aproape...
Cat te iubesc!
Iar restul e tacere...
aceste ganduri calde cand iti scriu.
Nici tu nu vii, nici nu ma lasi sa viu...
te mai stiu oare, cel adevarat?...
Rememorez, ma zbat intre extreme,
Ma tem de vorbe, le rostesc precaut
Si-apoi pornesc din nou ca sa te caut...
Da, te astept iubite, nu te teme.
Miroase-a clipa cand erai aproape...
Cat te iubesc!
Iar restul e tacere...
Nu astepta o alta vara...
Da-mi mana ta
Nu astepta o alta vara
Clipa de acum
Plange oricum pentru noi
Ne vom trezi
In alta zi nespus de rara
Ca doi cocori
Pierduti prin nori fara ploi
Nu asculta de spaima ta
Ma doare cumplit
Se va inopta si vom uita
Cat ne-am iubit
Nu asculta de spaima ta
Ma doare cumplit
Se va inopta si vom uita
Cat ne-am iubit
Cu toamna in gand
Vom fi pe rand si mai departe
Doi anonimi
De prin multimi foarte reci
Ne-a mai ramas
Un singur pas pana la moarte
De-atata plans
Tine-ma strans, unde pleci
De peste tot
Spaimele scot lanci veninoase
Parca eram
Ca doi dusmani, ne pandim
Pe sub zapezi
Nici nu mai crezi c-ar fi fumoase
Clipele cand
Ne da prin gand sa traim
Iarna din cer
Arde cu ger toata gradina
Surasul tau
E tot mai rau si mai fals
Ochii se tem
Cum sa putem privi lumina
Dupa sarut
Am disparut intr-un vals
(Stefan Hrusca)
Nu astepta o alta vara
Clipa de acum
Plange oricum pentru noi
Ne vom trezi
In alta zi nespus de rara
Ca doi cocori
Pierduti prin nori fara ploi
Nu asculta de spaima ta
Ma doare cumplit
Se va inopta si vom uita
Cat ne-am iubit
Nu asculta de spaima ta
Ma doare cumplit
Se va inopta si vom uita
Cat ne-am iubit
Cu toamna in gand
Vom fi pe rand si mai departe
Doi anonimi
De prin multimi foarte reci
Ne-a mai ramas
Un singur pas pana la moarte
De-atata plans
Tine-ma strans, unde pleci
De peste tot
Spaimele scot lanci veninoase
Parca eram
Ca doi dusmani, ne pandim
Pe sub zapezi
Nici nu mai crezi c-ar fi fumoase
Clipele cand
Ne da prin gand sa traim
Iarna din cer
Arde cu ger toata gradina
Surasul tau
E tot mai rau si mai fals
Ochii se tem
Cum sa putem privi lumina
Dupa sarut
Am disparut intr-un vals
(Stefan Hrusca)
marți, 24 mai 2011
luni, 23 mai 2011
De-ai fi tu Luna........
De-ai fi tu Lună, iar eu
De-aş fi Pământ,
M-aş uita cum mă orbitezi
Zi şi noapte, aproape la nesfârşit,
Şi din când în când
Ţi-aş trimite câte un om
Să umble pe scoarţa ta,
Pe praful tău selenar,
Să vadă mai de aproape
Dacă eşti chiar aşa de frumoasă
Cum pari de la distanţă.
De-ai fi tu Soare, iar eu
De-aş fi Pământ,
M-aş uita la tine prin ochelari fumurii,
Şi te-aş orbita câte zile şi nopţi oi avea,
Şi din când în când
Ţi-aş trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca şi atmosfera ta,
Dar om nu ţi-aş trimite
Să vadă cât de frumoasă eşti,
Căci s-ar topi de tot
Şi ar muri, frumoasa mea,
Aşa să ştii...
De-aş fi Pământ,
M-aş uita cum mă orbitezi
Zi şi noapte, aproape la nesfârşit,
Şi din când în când
Ţi-aş trimite câte un om
Să umble pe scoarţa ta,
Pe praful tău selenar,
Să vadă mai de aproape
Dacă eşti chiar aşa de frumoasă
Cum pari de la distanţă.
De-ai fi tu Soare, iar eu
De-aş fi Pământ,
M-aş uita la tine prin ochelari fumurii,
Şi te-aş orbita câte zile şi nopţi oi avea,
Şi din când în când
Ţi-aş trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca şi atmosfera ta,
Dar om nu ţi-aş trimite
Să vadă cât de frumoasă eşti,
Căci s-ar topi de tot
Şi ar muri, frumoasa mea,
Aşa să ştii...
V Mahoc
Da-ti sansa asta....
Unde fugi?
De fugi, ce pierzi?!
Atatea lucruri n-ai timp sa vezi,
sa le-ntelegi...
De ce te grabesti sa spui
ca Primavara-i anotimp hai-hui?
Poposeste-un pic pe muchia drumului
si priveste-n jur.
Nu te uita - priveste dar
sa vezi cat de frumoasa e Primavara!
Da-ti sansa asta:
sa sorbi o gura din clestarul ei,
sa reinvii!
Lasa-te prins in hora de copii;
vibreaza-n not-embrionare,
asculta firul ierbii cum rasare
si mugurul firav cum da in floare.
Respira!
Respir-o! Sa-ti intre-n fiece ungher...
Fura un pic din ea...
Va sti dar nu se va supara.
Poti continua sa fugi, apoi
spre-acel final binestiut de noi...
Nu vei fi singur insa, nu vei mai fi gol
iar viata din goana va deveni un zbor.
Speranta, iubirea, ruga - trairea
nu-ti vor mai fi straine
caci Primavara si-a facut lacas in tine.
(Lacris)
duminică, 22 mai 2011
A fost in...mai...
Mergeam pe malul marii, cu ganduri asteptate,
Si valri reci si sumbre, acopereau priviri,
In unduiri senine si zambete uitate,
De nostalgia calda a candidei iubiri.
Si valri reci si sumbre, acopereau priviri,
In unduiri senine si zambete uitate,
De nostalgia calda a candidei iubiri.
Trceau ca doua umbre, idei apropiate,
Si singuri in tacerea lovita des de valuri,
Am intocmit destine, in zambete-ncercate,
Cu anii vechi si noi fasii de negre saluri.
Si singuri in tacerea lovita des de valuri,
Am intocmit destine, in zambete-ncercate,
Cu anii vechi si noi fasii de negre saluri.
A fost atunci un mai, cu zile insorite,
Vacanta fara ingeri, si zambete in stol,
Te-am intalnit acolo, in marea cu pepite,
Lasata-n asteptare si-n gandul din atol.
Gheorghe PuzdreacVacanta fara ingeri, si zambete in stol,
Te-am intalnit acolo, in marea cu pepite,
Lasata-n asteptare si-n gandul din atol.
Mi-e dor de ochii tai albastrii...
Mi-e dor de ochii tai albastrii,
Sa te dezmierd as vrea acum,
Sa colindam luciri din astrii,
Doar singuri noi, pe-acelasi drum.
Sa te dezmierd as vrea acum,
Sa colindam luciri din astrii,
Doar singuri noi, pe-acelasi drum.
Sa strang in brate mari de lut,
Tumultul vorbelor senine,
Sa nu gandesc ca m-am pierdut,
Fior de ras, in gand cu tine.
Tumultul vorbelor senine,
Sa nu gandesc ca m-am pierdut,
Fior de ras, in gand cu tine.
Sa ne plimbam fosnind, si zambet
Cuprins in mladieri duioase,
In gandul tau, tacutul umblet
Rememorand visari setoase.
Cuprins in mladieri duioase,
In gandul tau, tacutul umblet
Rememorand visari setoase.
Te strig, si poarta din pustiu,
Se clatina in tihna serii,
Cand mersul meu parea zglobiu,
Si singular in luna mierii.
(GHE. Puzdreac)
Se clatina in tihna serii,
Cand mersul meu parea zglobiu,
Si singular in luna mierii.
(GHE. Puzdreac)
sâmbătă, 21 mai 2011
vineri, 20 mai 2011
marți, 17 mai 2011
Ci de-am fi singuri,amandoi...
Ci, de-am fi singuri amândoi
Si nime sa ne asculte,
Uitându-ma în ochii tai,
Ti-as spune asa de multe...
Ar trece vremea si n'am sti
Ce e aceia vreme
Si n'ar fi nimene din vis
În lume sa ne cheme.
Am fi departe tare dusi,
Straini de lumea'ntreaga:
Pe vesnicie ti-as fi drag,
Tu vesnic mi-ai fi draga;
Cu sarutari am sterge'n ochi
A'lacrimilor urme,
Si cine oare s'a'ndura
Al nostru raiu sa-l curme?
Ti-as spune vorbe dulci încet:
Ca sa le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tau de mine.
Si-atuncea de ne-om saruta,
A cui sa fie vina?
Nici tu, ca nu ma auziai,
Nici eu n'oiu fi pricina.
N Iorga
Si nime sa ne asculte,
Uitându-ma în ochii tai,
Ti-as spune asa de multe...
Ar trece vremea si n'am sti
Ce e aceia vreme
Si n'ar fi nimene din vis
În lume sa ne cheme.
Am fi departe tare dusi,
Straini de lumea'ntreaga:
Pe vesnicie ti-as fi drag,
Tu vesnic mi-ai fi draga;
Cu sarutari am sterge'n ochi
A'lacrimilor urme,
Si cine oare s'a'ndura
Al nostru raiu sa-l curme?
Ti-as spune vorbe dulci încet:
Ca sa le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tau de mine.
Si-atuncea de ne-om saruta,
A cui sa fie vina?
Nici tu, ca nu ma auziai,
Nici eu n'oiu fi pricina.
N Iorga
Iubirea mea atat de mare este...
Esti singur azi si-mpovarat
de tine,
De slava si de visuri despartit,
Dar ai ramas iubitul pentru mine,
Cu cat mai trist, cu-atat mai indragit.
Bei vin mereu, ti-s noptile murdare,
Mai stii daca traiesti cu-adevarat ?
Si ochii-ti verzi cu zvarcoliri de mare
Marturisesc ca pacea n-ai aflat.
Invoca moartea inima-ti nebuna,
Afurisind al soartei pas greoi,
Si vantul de apus mi-aduce-ntr-una
Din partea ta mustrari si rugi, puhoi
Spre tine iar, cum pot sa viu fierbinte ?
Sub cerul pal, aici, in tara mea,
Stiu doar sa cant si sa-mi aduc aminte,
Tu nici macar atat nu cuteza !
Tristeti sporind, trec zile fara veste ...
Ce rugaciuni de dragul tau sa fac ?
Iubirea mea atat de mare este,
Ca n-ai putut nici tu sa-i vii de hac.
A Ahmatova
Abonați-vă la:
Postări (Atom)