E o rană în scândura uşii
unde-am bătut şi n-a răspuns nimeni.
Deschideţi uşa cu grijă,
să nu loviţi rana cu cheia.
unde-am bătut şi n-a răspuns nimeni.
Deschideţi uşa cu grijă,
să nu loviţi rana cu cheia.
(Octavian Paler)
sâmbătă, 16 aprilie 2011
vineri, 15 aprilie 2011
Numai inima mea spune...
Dupa multe rele
Multe lacrimi reci
Te-am cunoscut pe tine
Si nu mai vreau sa pleci!
Tu mi-ai adus iubire
Mi-ai alinat durerea
M-ai facut sa iubesc din nou
Mi-ai adus fericirea.
Iti multumesc ca esti langa mine
Ca ma iubest asa
Ma bucur ca ai aparut in viata mea
Si mai ajutat sa scap
Dintr-o lume rea.
Dar te rog din suflet
Nu ma minti
Nu ma face sa sufar din nou!
Am incredere in tine
Stiu ca ma iubesti
Numai inima mea spune
Ca ai sa ma ranesti
Ea mai fuge in trecut
Dar sper ca va uita candva
Caci baiatul(fata)care ma iubeste
E aici in fata mea
Iti multumesc ca m-ai facut sa zambesc
Te iubesc!
Multe lacrimi reci
Te-am cunoscut pe tine
Si nu mai vreau sa pleci!
Tu mi-ai adus iubire
Mi-ai alinat durerea
M-ai facut sa iubesc din nou
Mi-ai adus fericirea.
Iti multumesc ca esti langa mine
Ca ma iubest asa
Ma bucur ca ai aparut in viata mea
Si mai ajutat sa scap
Dintr-o lume rea.
Dar te rog din suflet
Nu ma minti
Nu ma face sa sufar din nou!
Am incredere in tine
Stiu ca ma iubesti
Numai inima mea spune
Ca ai sa ma ranesti
Ea mai fuge in trecut
Dar sper ca va uita candva
Caci baiatul(fata)care ma iubeste
E aici in fata mea
Iti multumesc ca m-ai facut sa zambesc
Te iubesc!
O lume ne desparte...
timpul s-a scurs
tu nu m-ai sunat ca sa-mi dai un raspuns
si ma pierd in amintiri,
clipe ce nu mor
ele-mi dau curaj sa nu uit asa usor
striga-ma si atunci voi veni
cheama-ma si voi veni
intr-o clipa voi fi langa inima ta
o lume ne desparte
ma pierd adanc adanc in noapte si te caut mereu
tu esti ingerul meu
inca te-astept
timpul pentru mine se scurge incet
si ma pierd in amintiri
clipe ce nu mor
ele-mi dau curaj
si atunci voi veni
cheama-ma si voi veni
intr-o clipa voi fi langa inima ta
o lume ne desparte
ma pierd adanc in noapte si te caut mereu
tu esti ingerul meu
iubirea nu moare
tu nu stii cum doare
tu nu stii, tu nu stii
si ma rog mereu
ca sufletul tau sa poarte iubirea
ce ti-o port doar eu
te pastrez adanc in amintire
ce traim e vis sau e iubire
numai eu..eu sunt doar al tau..
esti in sufletul, sufletul, sufletul meu...
te pastrez adanc in amintire
ce traim e vis sau e iubire
numai eu..eu sunt doar al tau..
esti in sufletul, sufletul, sufletul meu...
striga-ma si atunci voi veni
cheama-ma si voi veni
intr-o clipa voi fi langa inima ta
o lume ne desparte
ma pierd adanc adanc in noapte si te caut mereu
tu esti ïngerul meu!
Si cugetez la viata...
Privesc pierdut în zare cum cade iarăşi ploaia
Ce-alungă acalmia din zilele banale
Şi sterge reflectări ce mă închid în lanţuri
Şi sperie tăcerea din gânduri triviale.
Ce-alungă acalmia din zilele banale
Şi sterge reflectări ce mă închid în lanţuri
Şi sperie tăcerea din gânduri triviale.
Şi când vreo picătură şuvoaie face-n mine
Şi-mi împregnează mintea cu chipul tău de soare
Încep să uit de toate şi vreau să fiu cu tine
Şi te gândesc păşind prin picături de ploaie
Şi stau din nou nostalgic şi meditez la ape
Şi la stropirea blândă ce-mi umple inima
Şi cugetez la viaţă, ce bună-ar fi cu tine
Dacă mi-ai fi în braţe şi să te ştiu a mea.
Şi-mi împregnează mintea cu chipul tău de soare
Încep să uit de toate şi vreau să fiu cu tine
Şi te gândesc păşind prin picături de ploaie
Şi stau din nou nostalgic şi meditez la ape
Şi la stropirea blândă ce-mi umple inima
Şi cugetez la viaţă, ce bună-ar fi cu tine
Dacă mi-ai fi în braţe şi să te ştiu a mea.
Iar când deplâng distanţa şi depărtarea asta
Ce vrea să ne separe, s-omoare dragostea
Te recompun din ape, din picături de ploaie
Să fii mereu cu mine etern în viaţa mea.
Ce vrea să ne separe, s-omoare dragostea
Te recompun din ape, din picături de ploaie
Să fii mereu cu mine etern în viaţa mea.
(Marius Baciu)
Lectie inutila de logica...
Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi câtă vreme sosim undeva
totul e logic
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?
(Octavian Paler)
Focul
Nu-i adevărat povestea că oamenii au descoperit focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, cînd singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
cînd un om s-a gîndit să prefacă rănile lui în speranţă,
să-şi lumineze mîinile
şi teama de el.
Poate focul n-a fost decît un mijloc de a lupta împotriva cenuşii,
cînd vulturii coboară în noi
şi ne temem.
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, cînd singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
cînd un om s-a gîndit să prefacă rănile lui în speranţă,
să-şi lumineze mîinile
şi teama de el.
Poate focul n-a fost decît un mijloc de a lupta împotriva cenuşii,
cînd vulturii coboară în noi
şi ne temem.
(Octavian Paler)
Digul
Marea loveşte digul pe care în seara aceea
n-am avut curajul să mergem la capăt. Piatra udă
luneca şi, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenţi,
ne puteam prăbuşi în apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenţi. Ca totdeauna. Atît de atenţi
încît într-o zi vom renunţa să mai pătrundem pe dig.
Ne vom mulţumi să ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
şi îl vom uita în cele din urmă,
vom uita că-ntr-o seară eram poate hotărîţi să mergem la capăt.
Acum chiar dacă aş merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decît singur. Pot aluneca
sau pot înainta curajos. E totuna.
Şi-aş vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an şi unde,
să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb
cine sunt, ce vîrstă am şi ce caut aici.
Şi de ce m-am oprit în faţa acestui dig,
ca şi cum l-aş cunoaşte?
n-am avut curajul să mergem la capăt. Piatra udă
luneca şi, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenţi,
ne puteam prăbuşi în apa ce fierbea dedesubt.
Dar am fost atenţi. Ca totdeauna. Atît de atenţi
încît într-o zi vom renunţa să mai pătrundem pe dig.
Ne vom mulţumi să ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
şi îl vom uita în cele din urmă,
vom uita că-ntr-o seară eram poate hotărîţi să mergem la capăt.
Acum chiar dacă aş merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decît singur. Pot aluneca
sau pot înainta curajos. E totuna.
Şi-aş vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an şi unde,
să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb
cine sunt, ce vîrstă am şi ce caut aici.
Şi de ce m-am oprit în faţa acestui dig,
ca şi cum l-aş cunoaşte?
(O.Paler)
Definitia nenorocului
Sunt drumuri ce ne caută demult.
Şi-ajung la noi când noi suntem plecaţi
În căutarea lor pe alte drumuri.
Şi-ajung la noi când noi suntem plecaţi
În căutarea lor pe alte drumuri.
(Octavian Paler)
joi, 14 aprilie 2011
Timpul vietii mele...
Timpul vietii mele...
Sunete pierdute mă strigă în noapte
Să răsfoiesc timpul din cartea personală
Multe ploi abundete de litere asupra sufletului
Cerul strigă cu ploaie, pe capitolele vieţii,luptăm
Întunericul devine rece,ochii tăi rătăcesc pierduţi
Şi reuşesc să desenez pe marginea orizontului,
Îţi desenez ochii prin fereastra sufletului meu.
Ce vor gusta topirea timpului pierdut
Doresc să-mi deschid larg fereastra ochiului
Să reuşesc să-mi topesc timpul nopţii
Printr-un singur ochi cartea vieţii,
Noaptea citeşte pe nerăsuflate…
Timpul vieţii mele…
Sunete pierdute mă strigă în noapte
Să răsfoiesc timpul din cartea personală
Multe ploi abundete de litere asupra sufletului
Cerul strigă cu ploaie, pe capitolele vieţii,luptăm
Întunericul devine rece,ochii tăi rătăcesc pierduţi
Şi reuşesc să desenez pe marginea orizontului,
Îţi desenez ochii prin fereastra sufletului meu.
Ce vor gusta topirea timpului pierdut
Doresc să-mi deschid larg fereastra ochiului
Să reuşesc să-mi topesc timpul nopţii
Printr-un singur ochi cartea vieţii,
Noaptea citeşte pe nerăsuflate…
Timpul vieţii mele…
miercuri, 13 aprilie 2011
Spune-mi ceva...
Spune-mi ceva, după vorbele-acele
Tânjesc de-o vecie. Oricare din ele,
Dulce-nfioară inima mea.
Spune-mi ceva...
Tânjesc de-o vecie. Oricare din ele,
Dulce-nfioară inima mea.
Spune-mi ceva...
Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu ştie,
Straniu, vorbele tale leagănă-adie.
Ca şi o floare, vorbele tale m-ar mângâia.
Spune-mi ceva...
(Adam Asnyk)Straniu, vorbele tale leagănă-adie.
Ca şi o floare, vorbele tale m-ar mângâia.
Spune-mi ceva...
Tu nu mai esti,ai plecat...
Rătăcesc prin pădurea de vise
printre margini aprinse de drum
şi tot port lângă suflet iubirea
şi nu pot s-o găsesc nicidecum.
printre margini aprinse de drum
şi tot port lângă suflet iubirea
şi nu pot s-o găsesc nicidecum.
Peste clapele-mi stinse trec mâna,
portativul mi-e şters şi neclar.
Spune-mi tu, unde-mi este iubirea,
prin ce loc îmi e dorul hoinar?
portativul mi-e şters şi neclar.
Spune-mi tu, unde-mi este iubirea,
prin ce loc îmi e dorul hoinar?
Azi mai singură-mi e înserarea
când prin flori umbl-al firii parfum.
Spune-mi tu: unde-mi este cărarea?
Că nu pot s-o găsesc nicidecum.
când prin flori umbl-al firii parfum.
Spune-mi tu: unde-mi este cărarea?
Că nu pot s-o găsesc nicidecum.
Tot mai cânt la harmonica-mi veche
cântec trist, pe alei presărat
în curând înflori-vor salcâmii
însă tu nu mai eşti, ai plecat.
cântec trist, pe alei presărat
în curând înflori-vor salcâmii
însă tu nu mai eşti, ai plecat.
(Leonid Iacob)
marți, 12 aprilie 2011
Floarea ..singuratatii...
Are daca o atingi pe obraz,
Sunetul unor pasi care pleaca.
(Octavian Paler)
Speranta...imprumut al fericirii...
Am ajuns la concluzia ca pe noi oamenii,tot ce nu cunoastem ne socheaza.Ne lasam socati chiar si de ceea ce stim.Ne socheaza iubirea,ne socheaza ura,ne socheaza tacerea dar ne socheaza si comunicarea.Da chiar si acum,in era "comunicarii" ne incurcam in comunicare,deviind-o si colorand-o urat.
A-ti pune intrebari,nu inseamna a si raspunde la toate,dar reprezinta enorm in Cunoasterea ce-si muta in fiecare clipa orizontul.Pe om l-a socat cand nu putea pune intrebari,il socheaza si acum cand poate.In toata aceasta nebuloasa ramane doar speranta.Caci speranta este cu adevarat un imprumut dar numai un imprumut facut fericirii.
A-ti pune intrebari,nu inseamna a si raspunde la toate,dar reprezinta enorm in Cunoasterea ce-si muta in fiecare clipa orizontul.Pe om l-a socat cand nu putea pune intrebari,il socheaza si acum cand poate.In toata aceasta nebuloasa ramane doar speranta.Caci speranta este cu adevarat un imprumut dar numai un imprumut facut fericirii.
Absente care dor
"Uneori, sunt de ajuns vintul si soarele ca absentele sa ma doara”.Daca ar fi doar absente…Plecarea din viata noastra a unui om drag pentru totdeauna nu mai e absenta.E ,…..voi cum o vedeti?Pentru mine e ca o noapte dorminda mai lunga.In care visezi doar chipul lui drag!.Vis in care esti fericita si pe care vrei atat de mult sa nu-l uiti in zori de zi , incat refuzi sa auzi ceasul desteptarii,a altui inceput ...de zi…
"Si trebuie sa inving in mine aceasta tristete pentru a putea iubi din nou”Dar de ce simt ca nu mai pot iubi din nou?Poate pentru ca dupa o mare iubire urmeaza intotdeauna o mare negatie.Justa in opinia mea.Nu poti iubi enorm azi si mane sa ai acelasi sentiment dar pentru altcineva."Si atunci vine si ea melancolia..Dar, poate, si melancolia nu e decat tot o forma a dragostei, mai complicata acum, insa si mai lucida. Stiind ca ea nu pune conditii. Recunoaste ca exista. Atita tot". (…)Si totul se intampla in singuratate."Despre adevărata singurătate nu vorbim decât în şoaptă. Nu putem ţine conferinţe publice despre ea. Dealtfel, ce mai înseamnă o singurătate trâmbiţată? Nu voi recunoaşte decât în faţa mea că sunt singur. Şi uneori prefer sa-mi ascund si mie."
De ce?Poate pentru ca nu vrem sa-i intristam pe cei din jur.Momentul trezirii din vis,doar dintr-un vis poate fi atat de trist incat simpla lui vedere…doare…Doare atat pe dinauntru cat si…pe fata.Si-atunci ne trezim cu acel zambet de-mprumut care , nu, spunea cineva…e mai trist si mai amar decat toate lacrimile de pe pamant.”Am aflat ca intelepciunea nu e, poate, decit o iubire care isi cunoaste atit de bine motivele, incit nu se mai teme sa lase tristetea pe aceeasi balanta cu lumina amiezii. Amindoua ard si purifica.Deci singuratatea ,asa cum constata si Octavian Paler..nu e chiar rea. “Există momente în care confruntarea cu propria conştiinţă duce la rezolvarea problemei iniţiale. Desigur, ajungem în final să povestim prin ce am trecut celor apropiaţi nouă… dar până în punctul acela de destăinuire trebuie să trecem de scutul pe care singuri ni-l ridicăm”.Ce se ascunde in spatele scutului,poate fi numita o a doua viata interioara.Cu framantari,intrebari,renuntari si plecari spre noi redute,cu tristeti…si cu …lacrimi ce nu se vor vazute …
“Recunoaşterea nevoii de singurătate, pe de altă parte, e o problemă mai delicată. Socializarea şi nevoia de colectiv stau în gena noastră umană şi de aceea recunoaşterea a ceva care părăseşte tiparele prestabilite atrage după sine teama de ridicol. Ne e teamă să fim excluşi din rândurile majoritaţii, dar în acelaşi timp ne dorim să fim unici.
Unicitatea vine din sinceritatea pe care o avem faţă de ceilalţi, dar în speţă, faţă de noi înşine."Cand ai curajul si sinceritatea de a spune un te iubesc esti unic.. ….."Iar în sinceritate se află şi nevoie de singuratate."
"Si trebuie sa inving in mine aceasta tristete pentru a putea iubi din nou”Dar de ce simt ca nu mai pot iubi din nou?Poate pentru ca dupa o mare iubire urmeaza intotdeauna o mare negatie.Justa in opinia mea.Nu poti iubi enorm azi si mane sa ai acelasi sentiment dar pentru altcineva."Si atunci vine si ea melancolia..Dar, poate, si melancolia nu e decat tot o forma a dragostei, mai complicata acum, insa si mai lucida. Stiind ca ea nu pune conditii. Recunoaste ca exista. Atita tot". (…)Si totul se intampla in singuratate."Despre adevărata singurătate nu vorbim decât în şoaptă. Nu putem ţine conferinţe publice despre ea. Dealtfel, ce mai înseamnă o singurătate trâmbiţată? Nu voi recunoaşte decât în faţa mea că sunt singur. Şi uneori prefer sa-mi ascund si mie."
De ce?Poate pentru ca nu vrem sa-i intristam pe cei din jur.Momentul trezirii din vis,doar dintr-un vis poate fi atat de trist incat simpla lui vedere…doare…Doare atat pe dinauntru cat si…pe fata.Si-atunci ne trezim cu acel zambet de-mprumut care , nu, spunea cineva…e mai trist si mai amar decat toate lacrimile de pe pamant.”Am aflat ca intelepciunea nu e, poate, decit o iubire care isi cunoaste atit de bine motivele, incit nu se mai teme sa lase tristetea pe aceeasi balanta cu lumina amiezii. Amindoua ard si purifica.Deci singuratatea ,asa cum constata si Octavian Paler..nu e chiar rea. “Există momente în care confruntarea cu propria conştiinţă duce la rezolvarea problemei iniţiale. Desigur, ajungem în final să povestim prin ce am trecut celor apropiaţi nouă… dar până în punctul acela de destăinuire trebuie să trecem de scutul pe care singuri ni-l ridicăm”.Ce se ascunde in spatele scutului,poate fi numita o a doua viata interioara.Cu framantari,intrebari,renuntari si plecari spre noi redute,cu tristeti…si cu …lacrimi ce nu se vor vazute …
“Recunoaşterea nevoii de singurătate, pe de altă parte, e o problemă mai delicată. Socializarea şi nevoia de colectiv stau în gena noastră umană şi de aceea recunoaşterea a ceva care părăseşte tiparele prestabilite atrage după sine teama de ridicol. Ne e teamă să fim excluşi din rândurile majoritaţii, dar în acelaşi timp ne dorim să fim unici.
Unicitatea vine din sinceritatea pe care o avem faţă de ceilalţi, dar în speţă, faţă de noi înşine."Cand ai curajul si sinceritatea de a spune un te iubesc esti unic.. ….."Iar în sinceritate se află şi nevoie de singuratate."
luni, 11 aprilie 2011
Amintire...
Cand zarva zilei se preface-n soapte,
Si-n pietele, de liniste-acum pline,
Si-asterne umbra stravezia noapte,
Iar somnul cu rasplata trudei vine,
Atunci incepe truda mea si chinul,
Si ceasurile picura-n tacere:
In nemiscarea noptii simt veninul
Mustrarilor arzand pan’ la durere.
In cugetul meu trist, noian de vise,
Sfasietoare ganduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-si ghemul nesfarsit.
Si recitindu-mi viata mea in sila
Blestem si ma cutremur, plang amar,
Dar randurile triste de pe fila
Rasar prin panza lacrimilor iar.
(poezie de Puskin)
Si-n pietele, de liniste-acum pline,
Si-asterne umbra stravezia noapte,
Iar somnul cu rasplata trudei vine,
Atunci incepe truda mea si chinul,
Si ceasurile picura-n tacere:
In nemiscarea noptii simt veninul
Mustrarilor arzand pan’ la durere.
In cugetul meu trist, noian de vise,
Sfasietoare ganduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-si ghemul nesfarsit.
Si recitindu-mi viata mea in sila
Blestem si ma cutremur, plang amar,
Dar randurile triste de pe fila
Rasar prin panza lacrimilor iar.
(poezie de Puskin)
duminică, 10 aprilie 2011
Fii rabdator cu tot ce e nerezolvat in inima ta!
Motto:
Viitorul nu a survenit
pur si simplu niciodata-el a fost creat.
pur si simplu niciodata-el a fost creat.
In viata mea, de cele mai multe ori, am obtinut ceea ce mi-am dorit cu efort, dar nu am realizat ca, de multe ori, ceea ce am obtinut nu era de fapt ceva ce imi doream cu adevarat. Asta se intampla atunci cand ai ajuns sa obtii ceea ce crezi ca ti-ai dorit si nu mai reusesti sa te bucuri. Cu siguranta vi s-a intamplat si voua, iar tu si cei din jurul tau nu intelegeau.. am ce mi-am dorit, oare de ce nu simt asta si nu ma pot bucura?
Intotdeauna daca pornesti de la premiza ca lupta, efortul este o conditie a succesului, succesul se lasa asteptat. Ce e si mai interesant atunci cand obtii ceva ce iti doresti fara efort, ajungi uneori sa te simti vinovat/a ca a fost totul atat de simplu. Noi uitam ca daca facem ceva cu placere, daca ceea ce ne dorim este ceva ce ne va aduce bucurie, drumul spre obiectiv nu poate fi decat bifarea de reusite, una cate una, iar drumul insusi devine o implinire si nu un efort.
Sa nu uitam ca de multe ori reactionam sub impulsul fricii si amenintarii. TREBUIE sa fac asta acum altfel.... Oare de cate ori ne-am lasat dominati de frica si am luat decizii pe care le-am regretat?
Daca tu consideri ca iti trebuie spre exemplu 3 ani sa ajungi intr-o pozitie pe care ti-ai dorit-o, atunci tu „vei respecta” acei 3 ani si daca vei obtine aceea pozitie mai devreme si poate fara prea mult efort, vei ajunge sa te intrebi: Oare eram pregatit? Oare nu ar fi trebuit sa fac mai mult efort pana sa ajung aici? Incet vei ajunge sa te indoiesti de abilitatile tale si poate chiar sa te „scuzi” ca nu ai suferit destul sa ajungi acolo.
Intotdeauna daca pornesti de la premiza ca lupta, efortul este o conditie a succesului, succesul se lasa asteptat. Ce e si mai interesant atunci cand obtii ceva ce iti doresti fara efort, ajungi uneori sa te simti vinovat/a ca a fost totul atat de simplu. Noi uitam ca daca facem ceva cu placere, daca ceea ce ne dorim este ceva ce ne va aduce bucurie, drumul spre obiectiv nu poate fi decat bifarea de reusite, una cate una, iar drumul insusi devine o implinire si nu un efort.
Sa nu uitam ca de multe ori reactionam sub impulsul fricii si amenintarii. TREBUIE sa fac asta acum altfel.... Oare de cate ori ne-am lasat dominati de frica si am luat decizii pe care le-am regretat?
Daca tu consideri ca iti trebuie spre exemplu 3 ani sa ajungi intr-o pozitie pe care ti-ai dorit-o, atunci tu „vei respecta” acei 3 ani si daca vei obtine aceea pozitie mai devreme si poate fara prea mult efort, vei ajunge sa te intrebi: Oare eram pregatit? Oare nu ar fi trebuit sa fac mai mult efort pana sa ajung aici? Incet vei ajunge sa te indoiesti de abilitatile tale si poate chiar sa te „scuzi” ca nu ai suferit destul sa ajungi acolo.
Ei si daca stam putin sa ne gandim, multi oameni de succes pe care ii admiram au reusit sa obtina ceea ce si-au dorit in scurt timp. Ei sunt cei pe care ii respectam si de obicei ne gandim, uite ce sansa au avut?! Credeti ca e vorba doar de sansa? De cele mai multe ori ei au stiut ce si-au dorit si si-au urmat visul, indiferent de ce spuneam cei din jurul lor si mai ales n-au actionat sub impulsul fricii. Ganditi-va la personalitatile pe care le admirati si intrebati-va acest lucru, a fost doar sansa in viata lor?
Daca ar fi sa definim succesul, voi cita aici din Alan Cohen „Succesul presupune atentie, investitii, actiune, incredere, onestitate, incredere in sine, staruinta, concentrare, munca in echipa, rezolvarea neintelegerilor, invatarea din greseli si hotarare (DAR NU LUPTA) Lupta este ceva impus peste un curs firesc.”
Cred ca e important sa iti definesti obiectivele, sa iti fie clare si sa nu te limitezi singur, crezand ca nu le vei obtine decat daca... trec anumiti ani, ai parte de obstacole etc. Cand ai obiectivul care iti este clar sa incerci sa investesti in el, cu incredere, cu staruinta, invatand din greseli si actionand asa cum iti spune sufletul tau.
Refuza sa intri in lupta, pentru ca iti vei consuma foarte multa energie, foarte mult timp si vei ajunge sa actionezi sub impulsul fricii, iar acest lucru nu va face decat sa te indeparteze de atingerea obiectivului. Oare de ce cautam calea cea mai grea, cum ar fi daramarea zidului, caramida cu caramida, in loc sa te gandim ca intotdeauna poate fi o cale mai usoara, cum ar fi gasirea unei usi in acel zid. Cred ca te gandesti in acest moment, oare chiar e atat de simplu? Te intreb doar atat, nu au fost momente in viata ta, care acum privite retrospectiv iti poti spune, vai ce simplu ar fi fost daca as fi actionat in alt mod decat asa cum am facut-o?! Cu siguranta exista.
In momentul in care renuntam la aceea lupta crancena, ne dam seama ca putem privi problema din alta perspectiva si ni se vor arata si solutiile. E momentul in care "ne pica fisele". E important insa ca ceea ce ne dorim sa fie ceva care ne place, care este conform cu valorile noastre, atunci drumul spre implinirea obiectivului devine usor si fara efort, pentru ca pasiunea atrage resursele si oameni capabili sa te ajute sa iti indeplinesti visul. Asta nu inseamna ca ajunge doar sa iti doresti ceva si sa astepti sa iti pice din cer implinirea visului. Inseamna o schimbare de atitudine astfel incat sa atragi acele resurse, acei oameni, acele imprejurari care sa te sprijine.
Mai am ceva important de mentionat aici, atunci cand iti dai seama pe parcurs, ca ceea ce iti doresti nu te reprezinta, cum ar fi o meserie care te nemultumeste, o relatie care nu te implineste, incearca sa nu percepi acest lucru ca pe un esec si sa te simti vinovat/a. De cele mai multe ori daca ai aceasta revelatie la timp te va scuti de multe suferinte mai incolo si ai sansa, ceea ce nu putini o au, de a incepe sa iti traiesti viata astfel incat sa iti placa sa traiesti in ea. Ai sansa de a ti se arata aceea schimbare de care poate ai nevoie astfel incat viata ta sa fie una fericita si implinita, chiar daca in momentul respectiv e greu sa percepi acest lucru. Intotdeauna in orice intamplare, orice traire a noastra exista un mesaj. Ar fi bine sa il ascultam pentru ca ceea ce ne transmite e raspunsul la framantarile noastre. Spre exemplu ai avut o relatie care a ajuns la sfarsit, el/ea dezamagindu-te profund. Pune-ti intrebarea ce a fost bun in aceea relatie, ce ai invatat si de ce crezi ca s-a terminat totul. Vei vedea dupa o vreme ca daca ati fi continuat relatia nimic nu s-ar fi schimbat in atitudinea lui/ei, iar tu dupa alti ani, vei fi continuat sa fii dezamagit/a, iar viata ar fi trecut pe langa tine. Mentionez ca nu trebuie generalizat acest lucru, fiecare relatie e diferita, dar tu ar fi bine sa intelegi si sa asculti mesajele care ti se transmit. Daca te vei lupta in nestire si cu foarte mult efort sa salvezi o relatie care nu poate fi salvata acest lucru iti va consuma toata energia si incepi sa neglijezi foarte multe alte aspecte din viata ta. Daca tu vei stii ce iti doresti, vei invata din aceea relatie, vei reusi sa iti gasesti un alt obiectiv care sa te implineasca. Aici mai intervine si puterea obisnuintei despre care voi vorbi altadata.
Daca exista in acest moment o lupta in viata ta, pe plan profesional, personal, intreaba-te oare nu exista alta cale? Oare nu pot privi lucrurile din alta perspectiva? Este cu adevarat ceea ce imi doresc?
Inchei cu un citat de Rainer Maria Rilke care mi-a placut enorm: “Fii rabdator cu tot ce e nerezolvat in inima ta si incearca sa iubesti intrebarile insele ca pe niste camere incuiate sau carti scrise intr-o limba straina. Scopul e sa traiesti totul. Traieste acum intrebarile. Poate ca intr-o buna zi, incet-incet, fara sa-ti dai seama, vei descoperi raspunsurile.”
Va doresc sa aflati raspunsurile la intrebarile care va macina atunci cand este momentul si sa va deschida porti catre implinirea obiectivelor voastre.
Daca ar fi sa definim succesul, voi cita aici din Alan Cohen „Succesul presupune atentie, investitii, actiune, incredere, onestitate, incredere in sine, staruinta, concentrare, munca in echipa, rezolvarea neintelegerilor, invatarea din greseli si hotarare (DAR NU LUPTA) Lupta este ceva impus peste un curs firesc.”
Cred ca e important sa iti definesti obiectivele, sa iti fie clare si sa nu te limitezi singur, crezand ca nu le vei obtine decat daca... trec anumiti ani, ai parte de obstacole etc. Cand ai obiectivul care iti este clar sa incerci sa investesti in el, cu incredere, cu staruinta, invatand din greseli si actionand asa cum iti spune sufletul tau.
Refuza sa intri in lupta, pentru ca iti vei consuma foarte multa energie, foarte mult timp si vei ajunge sa actionezi sub impulsul fricii, iar acest lucru nu va face decat sa te indeparteze de atingerea obiectivului. Oare de ce cautam calea cea mai grea, cum ar fi daramarea zidului, caramida cu caramida, in loc sa te gandim ca intotdeauna poate fi o cale mai usoara, cum ar fi gasirea unei usi in acel zid. Cred ca te gandesti in acest moment, oare chiar e atat de simplu? Te intreb doar atat, nu au fost momente in viata ta, care acum privite retrospectiv iti poti spune, vai ce simplu ar fi fost daca as fi actionat in alt mod decat asa cum am facut-o?! Cu siguranta exista.
In momentul in care renuntam la aceea lupta crancena, ne dam seama ca putem privi problema din alta perspectiva si ni se vor arata si solutiile. E momentul in care "ne pica fisele". E important insa ca ceea ce ne dorim sa fie ceva care ne place, care este conform cu valorile noastre, atunci drumul spre implinirea obiectivului devine usor si fara efort, pentru ca pasiunea atrage resursele si oameni capabili sa te ajute sa iti indeplinesti visul. Asta nu inseamna ca ajunge doar sa iti doresti ceva si sa astepti sa iti pice din cer implinirea visului. Inseamna o schimbare de atitudine astfel incat sa atragi acele resurse, acei oameni, acele imprejurari care sa te sprijine.
Mai am ceva important de mentionat aici, atunci cand iti dai seama pe parcurs, ca ceea ce iti doresti nu te reprezinta, cum ar fi o meserie care te nemultumeste, o relatie care nu te implineste, incearca sa nu percepi acest lucru ca pe un esec si sa te simti vinovat/a. De cele mai multe ori daca ai aceasta revelatie la timp te va scuti de multe suferinte mai incolo si ai sansa, ceea ce nu putini o au, de a incepe sa iti traiesti viata astfel incat sa iti placa sa traiesti in ea. Ai sansa de a ti se arata aceea schimbare de care poate ai nevoie astfel incat viata ta sa fie una fericita si implinita, chiar daca in momentul respectiv e greu sa percepi acest lucru. Intotdeauna in orice intamplare, orice traire a noastra exista un mesaj. Ar fi bine sa il ascultam pentru ca ceea ce ne transmite e raspunsul la framantarile noastre. Spre exemplu ai avut o relatie care a ajuns la sfarsit, el/ea dezamagindu-te profund. Pune-ti intrebarea ce a fost bun in aceea relatie, ce ai invatat si de ce crezi ca s-a terminat totul. Vei vedea dupa o vreme ca daca ati fi continuat relatia nimic nu s-ar fi schimbat in atitudinea lui/ei, iar tu dupa alti ani, vei fi continuat sa fii dezamagit/a, iar viata ar fi trecut pe langa tine. Mentionez ca nu trebuie generalizat acest lucru, fiecare relatie e diferita, dar tu ar fi bine sa intelegi si sa asculti mesajele care ti se transmit. Daca te vei lupta in nestire si cu foarte mult efort sa salvezi o relatie care nu poate fi salvata acest lucru iti va consuma toata energia si incepi sa neglijezi foarte multe alte aspecte din viata ta. Daca tu vei stii ce iti doresti, vei invata din aceea relatie, vei reusi sa iti gasesti un alt obiectiv care sa te implineasca. Aici mai intervine si puterea obisnuintei despre care voi vorbi altadata.
Daca exista in acest moment o lupta in viata ta, pe plan profesional, personal, intreaba-te oare nu exista alta cale? Oare nu pot privi lucrurile din alta perspectiva? Este cu adevarat ceea ce imi doresc?
Inchei cu un citat de Rainer Maria Rilke care mi-a placut enorm: “Fii rabdator cu tot ce e nerezolvat in inima ta si incearca sa iubesti intrebarile insele ca pe niste camere incuiate sau carti scrise intr-o limba straina. Scopul e sa traiesti totul. Traieste acum intrebarile. Poate ca intr-o buna zi, incet-incet, fara sa-ti dai seama, vei descoperi raspunsurile.”
Va doresc sa aflati raspunsurile la intrebarile care va macina atunci cand este momentul si sa va deschida porti catre implinirea obiectivelor voastre.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)