miercuri, 22 decembrie 2010
Citatul zilei 22.12.2010
"Nu poti impeidica drumul gandurilor, intocmai cum nu poti opri valurile marii sa se intoarca la tarm. Marinarii numesc asta reflux; vinovatul o numeste remuscare."
Victor Hugo
Victor Hugo
marți, 21 decembrie 2010
Citatul zilei 21.12.2010
Gabriel Garcia Marquez
Te-am iubit...
Mircea Eliade
luni, 20 decembrie 2010
Da-mi un oras in care sa dispar...
Dă-mi un oraş în care să dispar
sau poate-un sat, sau doar o simplă casă
o să-ţi a...duc halviţă de mărar
şi ceai de crini, şi checuri de mătasă,
şi melci haotici, îmbrăcaţi în frac,
şi vînători călare pe gazele,
şi tot trecutul meu de palid rac
şi clopoţei de prins la ciuboţele
de-o să trezeşti toţi murii înlemniţi
cînd treci cu pas vioi pe strada noastră
şi o să te ridice-n slavă sfinţi
şi-aromele vor exploda în glastră
şi-apoi atît să-mi dai, un loc peltic
în care să dispar în trei secunde
iar tu, privind cercelul din buric
să ştii că-n el de-acum mă voi ascunde
şi-o să mă plimb triumfător aşa
an după an şi seară după seară
pînă ce tot oraşul va-nvăţa
povestea noastră fiartă-n scorţişoară.
sau poate-un sat, sau doar o simplă casă
o să-ţi a...duc halviţă de mărar
şi ceai de crini, şi checuri de mătasă,
şi melci haotici, îmbrăcaţi în frac,
şi vînători călare pe gazele,
şi tot trecutul meu de palid rac
şi clopoţei de prins la ciuboţele
de-o să trezeşti toţi murii înlemniţi
cînd treci cu pas vioi pe strada noastră
şi o să te ridice-n slavă sfinţi
şi-aromele vor exploda în glastră
şi-apoi atît să-mi dai, un loc peltic
în care să dispar în trei secunde
iar tu, privind cercelul din buric
să ştii că-n el de-acum mă voi ascunde
şi-o să mă plimb triumfător aşa
an după an şi seară după seară
pînă ce tot oraşul va-nvăţa
povestea noastră fiartă-n scorţişoară.
De: Fabian Anton
Citatul zilei 20.12.2010
Un om de succes e acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el!
Ce putem face pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile?
Cum să ne rugăm... în aşa fel încât să ne fie ascultate rugăciunile
Ai cunoscut vreodată pe cineva care să se încreadă în Dumnezeu din toată inima? Când nu credeam în Dumnezeu, aveam o prietenă bună care se ruga adesea lui Dumnezeu. Ei bine, în fiecare săptămână îmi spunea despre o dificultate sau un lucru din viaţa ei pe care îl încredinţa în grija lui Dumnezeu. Şi, invariabil, în fiecare săptămână eram martoră la un lucru neobişnuit făcut de Dumnezeu ca răspuns la rugăciunea ei din acea săptămână. Nici nu-ţi poţi închipui cât de greu îi este unui ateu să fie nevoit să constate acest lucru săptămână de săptămână! După o vreme, nu mai merge să argumentezi că totul este o „coincidenţă”...Dar de ce îi asculta Dumnezeu rugăciunile prietenei mele? Motivul principal: fiindcă ea avea o relaţie cu El şi voia să facă voia Lui. Şi, într-adevăr, ea asculta ce îi spunea Dumnezeu. Considera că El are dreptul de a o îndruma în viaţă şi ea chiar se bucura că aşa stau lucrurile! De aceea atunci când se ruga în legătură cu diferite lucruri, făcea ceva firesc, dată fiind legătura ei cu Dumnezeu. Venea la Dumnezeu cu toată încrederea şi-I vorbea despre nevoile, despre îngrijorările ei şi despre orice altceva se întâmpla în viaţa ei. În plus, din ceea ce citise în Biblie, se convinsese că Dumnezeu dorea ca ea să se bizuie pe El în acest mod.
Mai exact, viaţa ei demonstra ceea ce spune versetul acesta din Sfânta Scriptură: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă.”1 „Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi, şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor...”2
Atunci cum se face că Dumnezeu nu ia aminte la rugăciunile tuturor oamenilor?
Poate deoarece nu toţi oamenii au o legătură personală cu El... Or fi ştiind ei că există Dumnezeu, poate chiar I se închină din când în când. Cât despre cei care nu par să primească niciodată răspuns la rugăciunile lor... probabil că lucrurile stau astfel din cauză că nu au o relaţie personală cu Dumnezeu şi, mai mult, niciodată nu au primit de la Dumnezeu iertarea completă pentru păcatele lor. Te întrebi ce legătură are una cu alta?! Îţi explic imediat. „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!”3Este destul de normal să simţim această despărţire de Dumnezeu. Ce se întâmplă de obicei când oamenii încep să-L roage ceva pe Dumnezeu? Îşi încep rugăciunea astfel: „Doamne, am mare nevoie să mă ajuţi cu problema asta...” Apoi fac o pauză şi reiau: „Sunt conştient de faptul că nu sunt o persoană perfectă... că, de fapt, nu am nici un drept să Te rog acest lucru...” Iată, oamenii îşi dau seama că sunt păcătoşi... şi îşi mai dau seama că nu doar ei îşi dau seama de acest lucru, ci şi Dumnezeu! Şi atunci se gândesc: „Hei, pe cine caut eu să păcălesc?” Însă ceea ce s-ar putea să nu ştie ei... este cum pot primi de la Dumnezeu iertarea pentru toate păcatele. E posibil să nu ştie că pot începe o relaţie cu Dumnezeu şi că atunci Dumnezeu îi va auzi... Va lua aminte la rugăciunile lor.
Pe ce se bizuie rugăciunile noastre?
Mai întâi trebuie să ai o relaţie cu Dumnezeu. Închipuie-ţi că un student se duce la rectorul universităţii sale (pe care nici nu-l cunoaşte, de altfel) şi îl roagă să îl gireze pentru un împrumut bancar. Ce şanse de reuşită ar avea? ZERO. (Bine, pornim de la premiza că rectorul nu este un iresponsabil!) Dar dacă fiica rectorului şi-ar ruga tatăl s-o gireze pentru un împrumut bancar, totul s-ar rezolva. De ce? Fiindcă se cunosc şi, mai mult chiar, au o relaţie. Relaţiile pe care le avem cu ceilalţi schimbă totul.Cum stau lucrurile cu Dumnezeu? Ei bine, când persoana respectivă este un copil al lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu o cunoaşte şi ia aminte la rugăciunile sale. Iisus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine... Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.”4
Aşadar, Îl cunoşti pe Dumnezeu cu adevărat? Dar El te cunoaşte? Ai o relaţie cu El, care să îţi garanteze că ia aminte la rugăciunile tale? Sau pentru tine Dumnezeu este departe; există mai degrabă la nivel teoretic decât practic? Dacă Dumnezeu este departe de tine sau dacă nu eşti sigur(ă) că Îl cunoşti, citeşte aici cum poţi începe o relaţie cu El chiar acum: Cunoaşterea personală a lui Dumnezeu.
Precis îmi va asculta Dumnezeu rugăciunea?
Iisus Hristos le face o ofertă extrem de generoasă acelora care Îl cunosc cu adevărat şi se bizuie pe El: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.”5 Sintagmele „a rămâne” în El şi „dacă rămân în voi cuvintele Mele” înseamnă să ne ducem viaţa luându-L şi pe El în calcul, bizuindu-ne pe El, ascultând ce are să ne spună. Atunci putem să-L rugăm orice dorim. Iată o altă condiţie: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”6 Dumnezeu ne ascultă rugăciunile potrivit voii Sale (şi pe măsura înţelepciunii, a sfinţeniei Sale, a dragostei pe care ne-o poartă etc.).Ştii care este punctul în care ne împotmolim? Când ne închipuim că ştim ce vrea Dumnezeu... fiindcă nouă ni se pare că un anumit lucru este foarte firesc! Noi presupunem că la fiecare rugăciune este doar un singur „răspuns” potrivit, gândindu-ne desigur că ACELA este cel dorit de Dumnezeu. Şi atunci lucrurile se complică. Noi, oamenii, nu suntem stâpâni pe timp şi nu ştim toate lucrurile. Noi deţinem doar anumite informaţii despre o situaţie şi despre efectele din viitor pe care o anumită acţiune le va avea asupra situaţiei respective. Dar Dumnezeu ne înţelege pe deplin situaţia. Numai El ştie ce efect va avea o anumită acţiune asupra vieţii noastre sau în mersul istoriei. Iar scopurile Sale s-ar putea să depăşească cu mult ideile noastre cele mai îndrăzneţe. Prin urmare, Dumnezeu nu Se va apuca să facă ceva pur şi simplu fiindcă am ajuns noi la concluzia că asta trebuie să vrea.
Ce doreşte Dumnezeu să facă pentru noi?
Aş putea umple pagini întregi cu intenţiile lui Dumnezeu în ceea ce ne priveşte. Toată Biblia ne descrie ce fel de relaţie doreşte Dumnezeu să aibă cu noi şi ce fel de viaţă vrea să ne dăruiască. Iată mai jos doar câteva exemple:„Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!”7 Ai auzit? „Domnul aşteaptă să Se milostivească de tine.” „Căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite... El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.”8 Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui.”9
Şi totuşi, cea mai mare dovadă de dragoste şi de devotament pe care ne-a arătat-o Dumnezeu este aceasta, descrisă de Iisus: „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi”10 - adică exact ceea ce a făcut Isus pentru noi. Şi atunci: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”11
De ce unele rugăciuni nu sunt „ascultate”?
Unii oameni se îmbolnăvesc şi chiar mor; alţii au probleme financiare; alţii se pot confrunta cu diferite alte dificultăţi. Ce se poate face atunci?Dumnezeu ne spune să ne lăsăm grijile în seama Sa. Chiar şi când o situaţie rămâne apăsătoare: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.”12 Chiar dacă situaţia pare scăpată de sub control, totuşi nu este... Chiar atunci când lumea întreagă pare să se prăbuşească, Dumnezeu ne poate ajuta să rămânem în picioare. În acele clipe omul poate fi foarte recunoscător că Îl cunoaşte pe Dumnezeu.
„Domnul este aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Iisus.”13 Soluţiile, rezolvările pe care le poate găsi Dumnezeu la problema respectivă depăşesc cu mult tot ce am crede noi că este cu putinţă. Probabil că orice persoană care-L urmează cu adevărat pe Hristos ar putea da exemple de acest gen din viaţa sa. Însă chiar dacă situaţia nu se îmbunătăţeşte, în ciuda problemelor cu care ne confruntăm, Dumnezeu ne poate da pace. Iisus Hristos a spus: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.”14
În această clipă (când situaţia este încă încâlcită), Dumnezeu ne cere să ne încredem în El în continuare - să „umblăm prin credinţă, nu prin vedere”, după cum spune Biblia. Dar nu este vorba de credinţă oarbă. Ci este vorba că ne bizuim pe caracterul lui Dumnezeu. Maşina care merge pe un pod solid se sprijină în totalitate pe soliditatea podului; nu contează ce crede şoferul, ce gândeşte sau ce discută cu pasagerul de lângă el. Maşina ajunge în siguranţă la celălalt capăt al podului datorită solidităţii podului, în care şoferul a ales să creadă de la bun început.
În mod asemănător Dumnezeu ne cere să ne încredem în integritatea şi în caracterul Său... în îndurarea, în dragostea, în înţelepciunea Sa. El spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea.”15 „Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.”16
În concluzie... Cum să ne rugăm
Dumnezeu ascultă rugăciunile copiilor Săi (adică ale acelora care L-au primit în viaţa lor şi caută să-L urmeze). El ne roagă să aducem în rugăciune orice ne preocupă şi El se va ocupa de problema respectivă cât mai bine, potrivit voii Sale. Când ne confruntăm cu dificultăţi, trebuie să ne aruncăm îngrijorările asupra Sa şi vom primi pace de la El, în ciuda situaţiei neprielnice. Credinţa şi nădejdea noastră se bizuie pe caracterul lui Dumnezeu: cu cât Îl cunoaştem mai bine, cu atât ne putem încrede mai mult în El.Dacă doreşti detalii despre caracterul lui Dumnezeu, te rog să citeşti articolul „Cine este Dumnezeu?” sau alte articole de pe acest site. Motivul pentru care ne rugăm este acela că ne încredem în caracterul lui Dumnezeu. Iar prima rugăciune la care ia aminte Dumnezeu este rugăciunea prin care începi o relaţie cu El.
Articol de Marilyn Adamson
Un om de succes e acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el!
Acolo unde ti-e inima, e si comoara.
Realitatea costa mult, in schimb, cumpara totul.
Un zambet dureaza o clipa dar amintirea lui dureaza o viata!
Fii bun, dar fereste-te sa creada lumea ca poti fi numai bun.
Sa canti si sa joci, dar sa nu joci dupa cum iti canta altii.
Imi e destul sa stiu ca pot!
Priveste in ochii mei sa vezi ce se ascunde in ei!
Cateodata zambetul ascunde multa durere.
Daca vrei sa fii fericit, uita trecutul, fii atent la prezent si asteapta viitorul.
Incearca sa fii fericit in fiecare zi.
Viata merge zambind inainte!
Stai o clipa si gandeste te la ceea ce ai: esti fericit?
Afara este cald si frumos, dar in sufletul tau cum este?
Frumusetea inseamna putere, insa ea nu este vesnica.
Cand ai gasit un raspuns, verifica-l, probabil ca nu este corect.
Daca vrei sa fii fericit o clipa… razbuna-te, dar daca vrei sa fii fericit toata viata… iarta!
Viata e frumoasa doar cand stii sa o traiesti!
Invata sa alungi lacrima cu un zambet, chiar si atunci cand te doare.
Este usor sa inventezi o problema, mult mai greu este sa sesizezi o problema reala si sa o formulezi corect.
Viata cand stii sa o traiesti, e lunga!
Sunt liber cand sunt cu mine insumi!
Cine cruta pe cei rai, dauneaza celor buni.
Din raul altuia sa nu -ti faci o bucurie.
Sa nu rupi florile care formeaza coroana.
Invidia e oarba si nu stie decat sa barfeasca virtutile.
Sa nu crezi in norocul prezent.
Mai bine mai tarziu decat niciodata!
Nu renunta cu usurinta la ideile tale!
Deschide-ti sufletul, nu il lasa sa planga!
Fii increzator in puterile tale!
Prin inima poti fi deasupra tuturor!
Putem deschide inima altora numai cand o deschidem pe a noastra.
Nu te lasa nici incantat, nici descurajat de nostalgiile vietii!
Nu plange ca s-a terminat, zambeste ca s-a intamplat!
Incearca sa fii fericit in fiecare zi!
E preferabil sa starnesti invidie decat mila!
Intelepciunea vine o data cu suferinta!
Cand nu esti sigur de caracterul unui om, priveste-i prietenii.
Nu trebuie sa fii trist ca nu ai fost remarcat, fii trist pentru ca nu ai facut nimic remarcabil.
Nu e destul sa nu faci niciun rau, ci trebuie sa faci tot binele pe car-l poti face!
Un om intelept transforma sansa in noroc!
Cheama norocul in ajutor, dar da si din maini!
Un om de succes e acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el!
Nu exista inima mai mare decat inima care poate sa ierte!
Un mincinos nu va fi crezut nici atunci cand spune adevarul.
Mincinosul are nevoie de memorie.
Orice adevar este mai bun decat o incertitudine continua.
Sinceritatea este o inima deschisa.
Cand un om minte, ucide o parte din lume.
Recunostinta este semnul unui suflet nobil.
Un suflet ce-i singur nu oglindeste nimic, degeaba si floarea fara parfum.
Minciuna e adevarul mascat.
Secretul succesului consta in consecventa scopului!
Prietenii au toate lucrurile in comun.
Mania produce ura, intelepciunea hraneste iubirea!
Munca devine mai usoara prin obisnuinta.
Sa nu crezi ca apa linistita nu e adanca.
Nu conteaza cati prieteni ai, ci cat de buni sunt.
Visele nu se risipesc, dar nici nu zboara daca nu le dai aripi.
Fii indulgent cu altii si sever cu tine!
Cu prostii si cu foarfecele sa umbli atent.
O constiinta incarcata este un dusman permanent.
Lumina iti lumineaza calea si cartea iti lumineaza mintea!
Mananca fructele cand ti se ofera fiindca mai tarziu nu vei mai gasi nicio coaja.
Pana la genunchi in placere= pana la brau in durere.
Cine dispretuieste un sfat, dispretuieste un ajutor.
E intelept cel ce se bucura de ceea ce are.
Soarta nu rapeste ceea ce nu a dat!
Adevarul elibereaza!
De teama, devenim curajosi.
Cartile sunt prieteni siguri!
Totul este relativ in viata!
Timpul este cel mai intelept dintre toate, caci el le inventeaza pe toate!
Cel mai bun prieten pentru om este cel vechi.
Inteleptul este mai curajos decat un soldat.
Nu poti invata sa inoti daca nu cobori in apa.
Plantele cunoasterii trebuie stropite cu lacrimi.
Foamea nu are gust!
Ploaia de lacrimi este necesara recoltei cunostintelor.
Cine vrea sa fie intelept, sa imite lemnul de santal care parfumeaza securea care il rapune.
Sa nu lauzi in fata, sa nu barfesti in spate.
Calitatile trebuie insusite.
Prietenul il incerci cand esti la necaz, eroul in lupta si omul cinstit cand e vorba de datorii.
Departarea nu este departare daca sufletele sunt apropiate.
Gaseste prieteni in zilele bune pentru a-i pune la incercare in zilele rele.
Acela care iti tine umbrela deasupra capului atunci cand ploua, iti este prieten.
Obiceiul si chelia dispar o data cu moartea!
Cine are un prieten bun, nu mai are nevoie de oglinda!
Cuvantul e de argint, tacerea e de aur.
La nenorocire, se sting toate dusmaniile.
Esti ceea ce gandesti!
Orice drum, oricat de lung, incepe cu un pas!
Cheia mica deschide usa mare.
Lucrul cel mai pretios ramane nevazut!
Durerea intotdeauna trece!
E dificil sa dai dreptate ignorantului.
Frumosul place oricui!
Ceea ce nu ne omoara, ne face mai puternici!
Infrangerea nu este decat a celor care o accepta.
Idealurile sunt ca stelele: s ar putea sa nu le atingem, dar ne pot calauzi in viata!
Nu testa niciodata adancimea unei ape cu ambele picioare!
Cuvintele unui om beat reprezinta gandurile unui om lucid.
Cel mai trist lucru in viata este ca uneori iti dai sufletul cui nu are nevoie de el.
Viata e intotdeauna o “necunoscuta”.
Cine bea ca sa uite multe, ajunge sa uite ca bea mult.
Fii frumoasa daca poti, fii cuminte daca vrei, dar fa-te intotdeauna respectata!
Timpul spune intotdeauna adevarul!
Pana nu semeni, nu culegi!
Mielul bland suge de la doua oi.
Intai sa meriti, apoi sa pretinzi!
Ingroapa securea razboiului!
Sa frang ceea ce nu se poate...
Nostalgia sã aibã trup si s-o împing pe fereastrã afarã!
Sã frâng ceea ce nu se poate! Fatã
de sânul tãu gol ca de gânduri
Cândva Dumnezeu m-a apãrat
Sus pe metereze la lumina lunii m-a dus
ca nu care cumva
din pricina limbutiei mele sã apari
si ursitele sã te însemne
Cum s-a si întâmplat
Cãci viata asemenea întâmplãri vrea si îi sunt pe plac
iar noi credem cã ele se petrec aiurea
si de cealaltã parte a dragostei de cealaltã parte a mortii
orbecãim pânã când nãpraznica înclestare
a ceea ce a devenit carne a cãrnii
se aprinde în noi ca fosforul lumineazã sã ne desteptãm
Da timpul înainteazã drept iar dragostea vertical
si ori se rup în douã ori nu s-au întâlnit niciodatã
Dar ceea ce rãmâne
Ca nisipul adus în camerã de vântul puternic
si pãianjenul
acolo afarã în pragul usii
Lupul cu ochiul aprins tânguindu-se
Nesigure par toate si mai cu seamã munþii Cretei
mi-i amintesc din copilãrie ninsi
si i-am regãsit rãcorosi
dar ce importantã are
Fie cã rãmâi liber fie cã esti învingãtor soarele tot apune
si e de jur împrejurul tãu
Liniste nãpãditã de tãrmuri devastate unde
mai coboarã norii sã pascã iarbã cu putin înainte
sã se-ntunece pentru totdeauna
De parcã s-ar fi sfârsit cu oamenii
si n-a mai rãmas de spus nimic de seamã.
(versuri de Odisseas Elytis)
Alteratia timpului...
Et la mer est amère, et l’amour est amer,
L’on s’abîme en l’amour aussi bien qu’en la mer,
Car la mer et l’amour ne sont point sans orage.”
(Pierre de Marbeuf)
Existã un timp pentru toate
un timp de uitare, un timp de-nvatare,
un timp de traire, un timp de iubire,
un timp pentru somnul cel lung
un timp de murire.
Pas cu pas toate se învata si se dezvata.
Iubirea adevarata..nu tine de..teorie!
Parerea unui psiholog, desi nu intru totul teoretica, pentru ca dragostea nu prea tine de teorie.
Misterul, teama, aventura, dorinta, sentimentul de plenitudine: cinci criterii care va vor ajuta sa intelegeti ce este dragostea adevarata.
Misterul
Dragostea este un mister pentru cei care o traiesc. Desi o simtim, nu o putem explica. De ce oare? Pentru ca ceea ce ne leaga de celalalt este inexplicabil. Cand iubesti cu adevarat, nu o faci doar pentru imaginea celuilalt (frumusetea sa, asemanarea cu o persoana ori alta) , nici pentru ceea ce simbolizeaza (tata, mama, putere, bani, etc.), ci pentru „secretul” sau, pe care nu il putem numi, care va intalni secretul nostru: o absenta, o lipsa resimtita inca din copilarie, o suferinta aparte, de nedefinit.
Ei bine, dragostea este intalnirea a doua rani, a doua lipsuri, presupune sa imparti cu cineva ceea ce iti lipseste in mod radical.
Teama de a-l pierde pe celalalt
Atunci cand iubesti, ti-e teama. Tot timpul. Devenim dependenti de sustinerea celuilalt pe parcursul vietii. De aici si teama de a-l pierde. Dragostea implica asumarea unui risc, deoarece uneori poti fi chiar respins. Ori, putem distruge dragostea pentru ca ne este prea teama, o putem sabota incercand sa ii reducem importanta, ocupandu-ne timpul cu o activitate care presupune doar implicarea propriei persoane. Toate acestea sunt echivalente puterii enorme pe care o exercita celalalt asupra noastra.
Dragostea ne atinge fiinta, ce avem mai profund in existenta noastra. Putini oameni isi dau seama de acest lucru. Dupa ce depasesti in dragoste conflictele, separarile, raman doar sentimentele pozitive.
Dragostea adevarata nu este un contract de afaceri: este un sentiment violent care presupune riscuri din partea ambilor parteneri. Nu trebuie sa uitam asta niciodata cand suntem pe ganduri, cand avem impresia ca celalalt ne iubeste mai putin, pentru ca aceasta nu inseamna ca nu mai este indragostit de noi. Se poate sa ii fie doar teama pentru ca se simte cu mainile legate.
Acceptarea de a te angaja cu celalalt in necunoscut
Nimic nu este scris. Romantismul pasiunii care se aprinde, arde, apoi se indreapta spre un sfarsit previzibil este doar un mit. Dragostea nu urmeaza un declin sistematic, ci isi poate schimba directia. Trebuie sa acceptam ca nu ne putem stapani sentimentele, si ca putem trece prin episoade contrastante.
Insa daca esti convins ca dragostea nu este niciodata sigura inseamna ca mostenesti un trecut care te impiedica sa crezi in tine si in celalalt. Pentru a iubi cu adevarat, trebuie aproape sa crezi intr-un fel de miracol. Trebuie sa intretii focul, care isi poate relua amploarea, sa nu ceri satisfacerea imediata a anumitor dorinte proprii, sa accepti necunoscutul, sa ai rabdare…
Dorinta
Fara nicio indoiala, atunci cand iubesti, il doresti pe cel de langa tine. Si mai mult, sa faci dragoste te ajuta sa iubesti. Fara acest schimb de trupuri, dragostea nu este deplina. Dragostea cere placere pentru ca exista dorinta. Iar indragostitii care fac dragoste au un plus de placere. Diferentele se anuleaza, cei doi se confunda. Fara dragoste adevarata, placerea este resimtita ca un mod de a scapa de o tensiune, in timp ce atunci cand iubesti, placerea este o emotie care degaja unde, vibratii, este o experienta puternica, ce zdruncina. Nimic nu este batut in cuie in dragoste, e un du-te-vino neincetat, cu fluxuri si refluxuri, iar dorinta poate reveni oricand.
Sentimentul ca existi
Atunci cand esti iubit, iti simti justificata existenta. Dragostea adevarata reprezinta aceasta experienta de legitimare a lumii, aceasta iluzie ca dragostea noastra este unica. Celalat este idealul intrupat, si noi existam datorita privirii sale. Dragostea ne reda statutul copilului sigur de puterea sa absoluta, convins ca daca nu ar exista, lumea ar rata ceva. Indragostitii se aleg unul pe altul. Il investim pe celalalt, ii recunoastem o putere fundamentala: il valorizam, il credem de neinlocuit. Consideram ca am descoperit o comoara.
Pe de alta parte, celalalt ne ofera lumea sa, ne permite o deschidere spre alte orizonturi, emotii pe care nu le resimteam cu aceeasi intensitate inainte. Simturile ne sunt mai treze. Avem sentimentul ca suntem la adapost pentru ca celalalt a stiut sa ne descopere. Atunci cand iubim cu adevarat, simtim mult mai intens ca existam.
(Un articol de Simona Covatariu-preluat GARBO)
Sursa: informatiiprofesionale.ro
Misterul
Dragostea este un mister pentru cei care o traiesc. Desi o simtim, nu o putem explica. De ce oare? Pentru ca ceea ce ne leaga de celalalt este inexplicabil. Cand iubesti cu adevarat, nu o faci doar pentru imaginea celuilalt (frumusetea sa, asemanarea cu o persoana ori alta) , nici pentru ceea ce simbolizeaza (tata, mama, putere, bani, etc.), ci pentru „secretul” sau, pe care nu il putem numi, care va intalni secretul nostru: o absenta, o lipsa resimtita inca din copilarie, o suferinta aparte, de nedefinit.
Ei bine, dragostea este intalnirea a doua rani, a doua lipsuri, presupune sa imparti cu cineva ceea ce iti lipseste in mod radical.
Teama de a-l pierde pe celalalt
Atunci cand iubesti, ti-e teama. Tot timpul. Devenim dependenti de sustinerea celuilalt pe parcursul vietii. De aici si teama de a-l pierde. Dragostea implica asumarea unui risc, deoarece uneori poti fi chiar respins. Ori, putem distruge dragostea pentru ca ne este prea teama, o putem sabota incercand sa ii reducem importanta, ocupandu-ne timpul cu o activitate care presupune doar implicarea propriei persoane. Toate acestea sunt echivalente puterii enorme pe care o exercita celalalt asupra noastra.
Dragostea ne atinge fiinta, ce avem mai profund in existenta noastra. Putini oameni isi dau seama de acest lucru. Dupa ce depasesti in dragoste conflictele, separarile, raman doar sentimentele pozitive.
Dragostea adevarata nu este un contract de afaceri: este un sentiment violent care presupune riscuri din partea ambilor parteneri. Nu trebuie sa uitam asta niciodata cand suntem pe ganduri, cand avem impresia ca celalalt ne iubeste mai putin, pentru ca aceasta nu inseamna ca nu mai este indragostit de noi. Se poate sa ii fie doar teama pentru ca se simte cu mainile legate.
Acceptarea de a te angaja cu celalalt in necunoscut
Nimic nu este scris. Romantismul pasiunii care se aprinde, arde, apoi se indreapta spre un sfarsit previzibil este doar un mit. Dragostea nu urmeaza un declin sistematic, ci isi poate schimba directia. Trebuie sa acceptam ca nu ne putem stapani sentimentele, si ca putem trece prin episoade contrastante.
Insa daca esti convins ca dragostea nu este niciodata sigura inseamna ca mostenesti un trecut care te impiedica sa crezi in tine si in celalalt. Pentru a iubi cu adevarat, trebuie aproape sa crezi intr-un fel de miracol. Trebuie sa intretii focul, care isi poate relua amploarea, sa nu ceri satisfacerea imediata a anumitor dorinte proprii, sa accepti necunoscutul, sa ai rabdare…
Dorinta
Fara nicio indoiala, atunci cand iubesti, il doresti pe cel de langa tine. Si mai mult, sa faci dragoste te ajuta sa iubesti. Fara acest schimb de trupuri, dragostea nu este deplina. Dragostea cere placere pentru ca exista dorinta. Iar indragostitii care fac dragoste au un plus de placere. Diferentele se anuleaza, cei doi se confunda. Fara dragoste adevarata, placerea este resimtita ca un mod de a scapa de o tensiune, in timp ce atunci cand iubesti, placerea este o emotie care degaja unde, vibratii, este o experienta puternica, ce zdruncina. Nimic nu este batut in cuie in dragoste, e un du-te-vino neincetat, cu fluxuri si refluxuri, iar dorinta poate reveni oricand.
Sentimentul ca existi
Atunci cand esti iubit, iti simti justificata existenta. Dragostea adevarata reprezinta aceasta experienta de legitimare a lumii, aceasta iluzie ca dragostea noastra este unica. Celalat este idealul intrupat, si noi existam datorita privirii sale. Dragostea ne reda statutul copilului sigur de puterea sa absoluta, convins ca daca nu ar exista, lumea ar rata ceva. Indragostitii se aleg unul pe altul. Il investim pe celalalt, ii recunoastem o putere fundamentala: il valorizam, il credem de neinlocuit. Consideram ca am descoperit o comoara.
Pe de alta parte, celalalt ne ofera lumea sa, ne permite o deschidere spre alte orizonturi, emotii pe care nu le resimteam cu aceeasi intensitate inainte. Simturile ne sunt mai treze. Avem sentimentul ca suntem la adapost pentru ca celalalt a stiut sa ne descopere. Atunci cand iubim cu adevarat, simtim mult mai intens ca existam.
(Un articol de Simona Covatariu-preluat GARBO)
Sursa: informatiiprofesionale.ro
Pastreaza...
Pastreaza-ti gandurile pozitive, pentru ca aceste ganduri vor devenii cuvinte.
Pastreaza-ti vorbele pozitive, pentru ca aceste vorbe se pot transforma in actiuni.
Pastreaza-ti actiunile pozitive, pentrru ca aceste actiuni pot devenii obiceiuri.
Pastreaza-ti obiceiurile pozitive, pentru ca acestea pot devenii modul tau de a trai.
Pastreaza-ti modul de viata pozitiv, pentru ca acest mod de viata poate devenii destinul tau.
...
Mahatma Gandhi
Pastreaza-ti vorbele pozitive, pentru ca aceste vorbe se pot transforma in actiuni.
Pastreaza-ti actiunile pozitive, pentrru ca aceste actiuni pot devenii obiceiuri.
Pastreaza-ti obiceiurile pozitive, pentru ca acestea pot devenii modul tau de a trai.
Pastreaza-ti modul de viata pozitiv, pentru ca acest mod de viata poate devenii destinul tau.
...
Mahatma Gandhi
duminică, 19 decembrie 2010
Departarea...
Voiesti sa cunosti lucrurile? Priveste-le de aproape. Vrei sa-ti placa? Priveste-le de departe.
Ion Luca Caragiale
Abonați-vă la:
Postări (Atom)