vineri, 28 iunie 2013
vineri, 21 iunie 2013
miercuri, 12 iunie 2013
vineri, 7 iunie 2013
O FI ...
O fi vântul sau destinul
Care îmi bate seara în geam
Sau lumina blândă a lunii
Frunza legănată în ram
O fi ochii tăi iubito
Ce se ascund în steaua mare
Sau un cântăreţ pribeag
Ce îşi cântă de alinare
Dar răcoarea mă apasă
Pe sub gene trecătoare
Stau privind pe cerul lin
Cum o stea devine floare
Printre norii ce se joacă
Iar apar steluţe mii
Şi o lacrimă îmi cade
În bătaia inimii
Bate vântul şi suspină
Pe sub geamul meu tăcut
Blânda lună iar adoarme
Frunza zboară în trecut
Şi în noapte eu dispar
Ca un vis plin cu destin
Şi aştept să vină ziua
Împreună iar să fim.
AUTOR MIHAIL RUJOIU
DIN CARTEA:LACRIMI ŞI FLORI
Dă-mi mâna ta să fim ca două stele
Dă-mi mâna ta să fim ca două stele
Pe cerul vieţii în sărut de nori,
Şi să-ţi culeg un curcubeu din vise
Ce stă etern într-un parfum cu flori.
Dă-mi gura ta să o ţin între buze
Ca pe-o petală de dor catifelat,
Atinge-mi inima ce stă acum tăcută
Şi dintr-un mugure să devin înflorat.
Dă-mi ochii tăi să mă privesc pe mine
Ca-ntr-o oglindă cu sufletul curat,
Şi să-ţi închin o clipă de magie
Să mulţumesc celui ce te-a creat.
Dă-mi viaţa ta acum şi pe vecie
Să-mi stea ziua şi noaptea în somn,
În părul tău să ard eterne stele
Cu al tău sărut aş vrea apoi să adorm.
AUTOR MIHAIL RUJOIU:2-III-2013
DIN CARTEA:LACRIMI ŞI FLORI.
Pe cerul vieţii în sărut de nori,
Şi să-ţi culeg un curcubeu din vise
Ce stă etern într-un parfum cu flori.
Dă-mi gura ta să o ţin între buze
Ca pe-o petală de dor catifelat,
Atinge-mi inima ce stă acum tăcută
Şi dintr-un mugure să devin înflorat.
Dă-mi ochii tăi să mă privesc pe mine
Ca-ntr-o oglindă cu sufletul curat,
Şi să-ţi închin o clipă de magie
Să mulţumesc celui ce te-a creat.
Dă-mi viaţa ta acum şi pe vecie
Să-mi stea ziua şi noaptea în somn,
În părul tău să ard eterne stele
Cu al tău sărut aş vrea apoi să adorm.
AUTOR MIHAIL RUJOIU:2-III-2013
DIN CARTEA:LACRIMI ŞI FLORI.
EŞTI PREA PURĂ
Te trezeşti când soarele răsare
Şi roua este tot mai caldă,
Te întinzi pe patul plin de alb
Şi inima ta o mare ofrandă.
Din umbră apari ca o lumină,
Din străină îmi devii cunoscută,
Din frig te transformi în căldură
Şi apari ca o speranţă pierdută.
Instinctele mele pot fi învinse,
Gândurile ce te macină dispar,
Zâmbetul pe faţa ta ca o mângâiere
Ce apare în lumina unui felinar.
În suflet a încolţit o dorinţă,
În gândul meu s-a creat o idee,
Eşti cea mai frumoasă fiinţă,
Eşti pură ca o orhidee.
Rămân tăcut şi vizibil uimit,
Devin tot mai sumbru şi retras,
Aş vrea să te uit dar nu pot,
Că de tine nu pot să mă las.
AUTOR MIHAIL RUJOIU
Abonați-vă la:
Postări (Atom)