luni, 23 martie 2015

Te rog ma iarta!


Stiu de ce-am venit pe-acest pamant,
A fost dorinta tatalui meu, sfant.
De-a ma cuprinde-n brate la plecare,
De-a ma iubi nespus din departare.

Stiu c-am iubit mult prea putin,
Dar visarea e ceva divin.
Doresc imbratisarea ta in amintire,
Visez c-o am in clipe de iubire.

Ma doare uitarea vocii tale,
Vise si  simt parfum de petale,
Ma dor cuvinte fara rost,
Si tu ai fost, si eu am fost

Si am plecat rugand uitarea,
Mi-e sufletul senin, curata-i zarea,
Visez la tine-n mersul meu,
Te rog ma iarta, iubitul meu!

Camelia Ciobanu

Tu poti zbura, doar ai uitat!


Cineva te-a ranit, simt, te doare,
Tu n-ai auzit de pasari calatoare?
Si daca-n reantoarcere ele tot dor,
Iubeste-le, nu stiu ce vor.

Tu poti zbura, doar ai uitat,
Ce-i rau lasa pe uscat,
Te-asteapta-un cer senin aproape
Viata ta e un rau compus din multe ape.

Ai mila de-a ta inima, simtire,
E mult deasupra oricarei despartire,
Te-asteapta soarele iubirii pure,
O inima ce sufera in departare...

Camelia Ciobanu

Fii bun cu tine, unica mea raza!




Iubirea-mi pentru tine e un zbor
Nu-l poti ucide, e nemuritor
Pluteste in juru-ti, te ocroteste,
Adesea poate iti lipseste.

Eu am plecat, iubirea a ramas,
Tu din nou m-ai lasat fara glas.
Cuvintele de-ar fi importante,
Lacrimi durere si suspin in noapte.

Inima ta deschisa-ar trebui sa fie,
Gandul si dorul pe vecie,
Sunt suflete  curate care te adora,
Eu am plecat pentru a mia oara.

Nu ma voi intoarce, e calea mea,
Dar ti-am lasat iubirea mea.
Cu drag o floare te vegheaza,
Fii bun cu tine, unica mea raza! 

Camelia Ciobanu

marți, 17 martie 2015

Te pastrez in inima Demis! (Far Awai)





vineri, 13 martie 2015

Despre provocari, infrangeri si viitor, cu Paulo Coelho


Motto:
"Vantul desertului a sters demult pasii nostri
pe nisip, dar nu exista clipa in viata mea in care
sa nu ma gandesc la tine, fie in vis, fie in realitate.
Iti multumesc ca mi-ai iesit in cale."
<Paulo Coelho>





Traim intr-o epoca, in care mai fiecare dintre noi, a suferit una sau mai multe infrangeri in viata. Poate am gresit noi, sau pur si simplu s-a intamplat. Astazi, am simtit nevoia sa scriu cateva lucruri pentru cei ce trebuie sa faca ceva pentru asi continua drumul. Pe mine m-au ajutat cuvintele lui Paulo Coelho. Daca va ve-ti regasi si voi in ele, bucuria mea, va fi a voastra.

1. "Fiecare este liber sa hotarasca pentru sine, dar nu uitati un lucru: sunteti mult mai buni decat ati crezut. Ati stiut sa faceti sa rodeasca sansa oferita de nenorocire. Nu oricine poate face asta."
2. "Cand mergem pe drumul visat, lasam tristetea in urma.
-Trebuie sa plecam mereu?
-Trebuie sa stim cand se incheie o etapa din viata noastra. Daca te incapatanezi sa ramai mai mult decat e necesar, pierzi bucuria de a trai si sensul vietii."
3.Uneori suntem distrusi, doar pentru a simti inauntru nostru crescand forte nebanuite."
4."Nu fa de doua ori aceeasi greseala."
5."Nu doresc sa vorbim despre ce ne desparte, ci de ceea ce ne uneste.Tragedia ne-a adus un simtamant comun: disperarea.
6."Un razboinic stie intotdeauna pentru ce merita sa lupte. Nu intra in orice fel de lupta si nu-si pierde timpul cu tot soiul de provocari.Un razboinic stie sa piarda. Infrangerea nu-i este indiferenta, si nu incearca s-o transforme in victorie. Il doare c-a pierdut, sufera din cauza nepasarii si il apasa cumplit singuratatea. Dupa ce-a trecut prin toate astea, isi oblojeste ranile si ia totul de la capat. Stie ca razboinicul e facut din multe batalii si merge inainte. Trebuie sa uitam de teama si sa incepem reconstructia.
7." Dusmanul e numai un pretext pentru a ne incerca puterile"
8."Nu va puteti permite luxul de a imbatrani. Ne trebuie tineretea pe care v-ati pierdut-o."
9."Un copil poate oricand sa invete un adult trei lucruri: cum sa fie multumit fara motiv, cum sa nu stea locului niciodata, si cum sa ceara cu insistenta ceea ce-si doreste."
10."Exista dureri care nu ne vor parasi niciodata, dar munca ne v-a ajuta s-o induram. Suferinta nu poate dobori un trup obosit.Oboseala fizica, alina durerea."
11."-Iti trebuie disciplina si ordine ca sa mergi mai departe.
-Si speranta,Cand nu mai ai speranta, n-are rost sa-ti irosesti puterile luptand cu imposibilul.
-Nu e vorba de speranta in viitor. Trebuie sa-ti recladesti trecutul."
12."Daca trecutul nu te multumeste, uita-l pe loc. Alcatuieste-ti o noua viata in care sa crezi. Concentreaza-te numai pe momentele in care ai obtinut ce-ti doreai si asta iti va da putere sa reusesti."


Calcul....



Pe tine te-indragit intr-o grea iarna,
De unde teama c-ar putea fi ultima primavara?
Si-a fost sa ne-ntalnim- era primavara,
Am stiut, nu te pot lasa-n trecut, pasare rara!

Mi-am lasat gandul sa zboare-n departare,
Poate sa-l intalneasca pe-al tau din intamplare,
Si dorul m-a lasat, fugind ,noapte albastra,
Dar nici un calcul n-a adus reantalnirea noastra.
Tu in trecut n- ai ramas, drum paralel cu viata,
Cate-am putea povesti pana in zori, dimineata,
De n-om putea, gand, dor...asa e viata,
Aripe frante , suflet de gheata.
(Camelia Ciobanu)

Privire-albastra

Mi-ai aparut in vis, singur si trist,
Purtai joben,trenci lung,ca un artist
Paseai alene, de ganduri cuprins
Sa fi intins o mana, te-as fi atins.
O usa s-a deschis, era un vernisaj,
Privire-albastra, a inimii mele miraj.
Tu ai intrat privind mirat in noapte,
Din nou o usa pe noi doi ne desparte.
Ramas-am langa o fereastra, seara argintie,
Privind cum in preajma-ti aparu o zglobie,
O ascultai doar, fara s-o privesti,
Parea ca iti vorbeste despre fresce vechi.
Minute-n sir privit-ai o panza cenusie,
Soarta oricui, putea sa fie,
Val dupa val, spargandu-se de tarm
Un copilandru biruind acel vacarm.
Cand am simtit ca vei pleca in noapte,
Am stiut clar, ca totul ne desparte.
Gandul, si dorul nu pot fi oprite,
Cate zile si nopti real, fericite!
(Camelia Ciobanu)

joi, 12 martie 2015

Pentru ca neancetat cauta o ratiune- cu siguranta o vor gasi."



"Razboinicii luminii isi pastreaza totdeauna stralucirea privirii.Adesea sunt lasi. Nu actioneaza totdeauna Sufera pentru lucruri inutile. Deseori se cred nevrednici de orice binecuvantare sau minune. De multe ori au parte de nopti albe, crezand ca vietile lor nu au sens. Tocmai de aceea sunt razboinici ai luminii. Pentru ca se intreaba. Pentru ca neancetat cauta o ratiune- cu siguranta o vor gasi."
P Coelho
♥♥♥

Asteptarea

E-atat de dureroasa asteptarea,
Ca o ploaie acida ce tulbura marea.
Ca un cer in noapte ramas fara stele,
Ca viata fara iubirea vietii mele.


Am inceput ziua crezand,cu speranta,
Si am traversat-o incercand sa-i fac fata,
Ei..durerii de-a nu te avea langa mine
Si-am intrat in noapte plangand cu suspine.


E drept ca niciodata n-am stiut sa cer,
Facand fata durerii,ridicand ochii inlacrimati spre cer.
Dar am asteptat...mereu am asteptat,
Ceva ...ce niciodata n-a venit de fapt.


Trag astazi linie si merg mai departe,
Rugandu-te sa uiti de mine..si mai departe,
Pentru prima oara iti cer,
Sa primesti rugamintea mea,
Ca si cand ai fi Dumnezeu din cer.

(Camelia Ciobanu)

sâmbătă, 7 martie 2015

Il Divo - Mama







Azi, draga mamica, trebuia sa implinesti 82 de ani. Dumnezeu sa te aiba in paza,sa te odihnesti in pace. Mi-e atat de dor mamica de imbratisarea ta! Te iubesc nespus!

sâmbătă, 28 februarie 2015

Plecand, adesea te apropii..



Plecarea, in fapt e-un pas pe scara vietii.
Nu-ti poate face rau in relatia cu altii.
Plecarea nu-nseamna despartire
Nici departare de o adevarata iubire.
Iubirea nu e o-mbratisare
Un ceas nebun , nu e uitare.
Iubirea e ca si-a ta umbra
Plecarea nu trebuie sa fie sumbra.
E-un pas spre-o chemare-ndepartata
Lacrima alunecand pe a ta soarta
Cea draga tie va fi mereu cu tine,
Vei sti de vei cata-n privire.
Deci pleaca linistit si-ateapta,
Viata nu e mereu nedreapta.
Brusc poate vei simti caldura
Cuvantului cantat, dor al amandurora.
Plecand adesea te apropii
Asculta atent si glasul noptii,
Bucura-ti inima cu-un rasarit de soare,
Ea va veni aproape...caci o doare!
(Camelia Ciobanu)

Primavara noastra



Sunt prinsa intre o iarna si o vara
Sufletu-mi ramane ancorat in acea primavara.
Ninge frumos, noapte de iarna,
Soare traieste doar pentru mine-o vara.

Mainile nostre s-au intalnit in primavara,
Inimile si-au dat binete intr-o seara,
Trei trandafiri , suflet pur, neascuns
Lumina blanda in suflet mi-a patruns.
Iubesc plangand, stralucutorii fulgi de nea,
Ploi calde de vara,pe negandit vor aparea
Spre primavara sufletului tau ma-ntorc sfios
Traieste pentru cei ce te iubesc, cat mai frumos!
(Camelia Ciobanu)

miercuri, 25 februarie 2015

Tatal meu- un om pe care vreau sa vi-l prezint astazi (in amintire), despre a carui viata merita sa cititi!


Ori de cate ori, ma simt lipsita de vlaga, sau vad in jurul meu oameni realmente terminati la 50 de ani, ma intorc la tatal meu.Un om care mi-a facut existenta, fila din povesti.
S-a nascut intr-un satuc mic: Poienile Oancei, al saptelea copil a doi parinti frumosi in suflet, intelepti in gandire. Dar la doar noua luni, soarta a facut sa ramana fara mama.
Si ca si cand n-ar fi fost de ajuns, un an mai tarziu, o boala crunta scarlatina i-a omorat cinci frati mai mari. Bunicul in doar doi ani s-a trezit fara sotie si fara cinci copii(cu varste intre 17-20ani). Cu tatal meu de doi ani si cu fratele sau de patru ani,plangea seara de seara, nestiind ce sa faca cu viata lui.Dumnezeu i-a daruit o a doua sotie.A mai avut si cu ea doua fetite. Si ca in povestea  fata babei si fata mosneagului, saracii lui baieti au avut multe de patimit cu mama lor vitrega. Dar au crescut, au plecat la oras, au invatat o meserie, si-au facut un rost pe lume si au trait atat de frumos incat, dragii mei, merita sa stiti si d-voastra, cum.
Taticul meu,vazand ca al sau tata, ramas pe mana fiicelor vitrege, n-a avut un sfarsit deloc fericit si frumos, si-a dorit atat de mult o fata, incat a avut curajul, sa ma conceapa la 14 ani dupa fratele meu. Avea 41 ani cand mamica mea, m-a adus pe lume. Cand tata implinea 50 ani eu aveam doar noua anisori. Dar mi-l aduc aminte cu mare drag. A fost cel mai bun tata din lume. O bomboana daca ii era oferita, el o pastra si mi-o aducea mie. A fost mecanic de locomotiva, toata viata sa. Un job greu, solicitant, dar pe care el l-a facut cu multa daruire. La 61 ani, iesind la pensie, nu s-a resemnat cu ziarul in mana, pe banci langa alti pensionari. Eu abia luasem la facultate si desi aveam bursa de merit(care in anii 1983, acoperea caminul si cantina), taticul meu dorea sa-mi ofere tot ce era cu putinta mai bun. Haine, carti, pachete cu mancarede acasa dar mai ales, multa dragoste. A plecat la tara si a facut casa noua(din temelii), la o varsta la care...poate era prea mult pentru orice om normal. Dar el era unul dintre cei alesi, un om deosebit din toate punctele de vedere. A facut si o pepiniera de stupi. Aproape 100 de stupi, cu care pleca , dupa sezon, la tei, salcam, sau flori de munte. 
Cand m-am casatorit, m-a ajutat cu copiii. Atat baiatul cat si fetita mea, au stat in bratele lui, ca si mine candva, si i-au ascultat povestile si invataturi despre viata. 
A murit exact cum a trait, la fel de discret si frumos, la 75 ani. Ultimele sale cuvinte spuse mamei, pe pat de spital, au fost tot pentru mine: "sa ai grija de fata!".
A iubit cu adevarat viata. Nu-mi aduc aminte sa-l fi auzit plangandu-se de ceva. Si probleme, desigur a avut. Dar cu nadejde in Dumnezeu si multa insufletire a luptat sa razbata in tot ceea ce trebuia sa intreprinda. 
O lectie de viata, nu numai pentru mine si fratele meu. Poate fi pentru oricare dintre cei care la 50 de ani simt ca nu mai au pentru ce trai. Ca nu mai sunt buni sa iubeasca si sa fie iubiti. Nimic mai neadevarat. Suntem tineri si frumosi. Putem si trebuie sa traim frumos fiecare an al vietii. Dar nepretuit oferit noua tuturor de bunul Dumnezeu. 

luni, 23 februarie 2015

Prieten drag,


Cand esti dezamagit, inima ta este plina de tristete, sufletul tau plin de amaraciune si nu ajunge zambetul la gura ta... ...Iti doresc FERICIRE!

Cand disperarea bate la usa ta, si va fi greu sa te mentii calm, cand iti va fi greu sa-i suporti pe ceilalti, si vei avea impresia ca te scufunzi in propriile temeri... ...Iti doresc RABDARE!

Cand esti singur, cand iti lipseste dragostea, cand inima e

ste dispusa sa doreasca si sa iubeasca fara masura... ...Iti doresc IUBIRE!

Cand esti confuz si nu poti sa crezi in nimic, cand vezi ca ceea ce vrei si speri e imposibil de atins... ...iti doresc CREDINTA!

Cand esti trist si durerea din inima umbreste chipul tau, cand de atata plans ochii tai se inchid la lucrurile frumoase ale vietii ... ...Iti doresc BUCURIE!

Cand esti agitat si emotionat, cu un spirit nelinistit si noaptea iti este imposibil sa adormi... ...Iti doresc PACE!

Cand boala bate la usa ta, si corpul tau este slabit, cand doresti plinatatea vietii... ...Iti doresc SANATATE!

Cand simti ca fericirea ti-a intors spatele, cand iubirea pare sa fie doar o amintire ingropata in trecut, cand tradarea si disperarea iti ia dorinta de a simti focul iubirii in viata ta... ...Iti doresc O NOUA OCAZIE!

Si cand ti-ai recapatat FERICIREA si RABDAREA , cand DRAGOSTEA este cu tine, si CREDINTA este motorul existentei tale, cand ai suficienta BUCURIE , PACE si SANATATE , si viata iti ofera NOI OCAZII, nu uita sa le imparti cu altii...Doar asa te vei simti IMPLINIT!


duminică, 22 februarie 2015

luni, 16 februarie 2015

Frig de dor- un dor nesfarsit...si era luna Mai....

Ati simtit vreodata ca vi se face frig de dor?Eu da.De oriunde ma intorc in mine ma infioara gandul ca nu voi revedea o culoare albastra ce mi-a atins sufletul,un zambet inocent si cald care vorbea si tacand,o imbratisare care mi-a daruit toata caldura ce putea fi data unei prime intalniri care de fapt a fost si ultima.Ati simtit vreodata ca sufletul plange si e inghetat de frig pentru ca muzica lui frumoasa si linistita nu va putea ajunge la sufletul care iubeste aceeasi muzica,in nopti tarzii de primavara?Eu da.In tacerea din inima mea suspina neauzita decat de mine chemarea ,pentru o apropiere imposibila,deci cea mai frumoasa.Privesc cum norii se plimba mandri de ropotele de ploaie ce ni le-au daruit o zi intreaga,un soare ce se alinta trimitandu-ne ici colo cate o raza,pasarile ce vin pana-n fereastra care parca ar vrea cu trilul lor sa-mi dea caldura de care am nevoie,copacii ce freamata cu frunzele prea ude inca de stropii grei de ploaie,un gugustiuc ce-si canta ca si mine singura melodie pe care a-nvatat-o.Ati simt cum ochii vi se umplu de lacrimi si parc-ar vrea sa planga de neputinta si de dor?Eu da.Cum mii de cuvinte pleaca din interior spre inafara si se opresc doar cu putin inainte de a fi rostite?Pentru ca cel ce-ar trebui sa le asculte e,mult prea departe?Sau doar pentru simplul motiv ca se considera inutile daca nu pot incanta auzul celui drag?Eu da.Cum mainile iti tremura pe-o cana de ceai aburind pentru ca nu i-o poti darui celui iubit, decat in gand sau niciodat?Eu da.Si iata o lacrima mai curajoasa aluneca linistit pe fata.Ea doar curge.Nu are sentimente.Sau are?Ne ajuta,ele,lacrimile sa scapam de tot ce-i rau in suflet?Voi ce spuneti?De ce nu ne plac lacrimile oare?Nu cumva ar tebui sa le iubim?Dar mai e loc pentru-o iubire atat de imposibila pe langa prima?Voi ce credeti?Si timp?Dusmanul nostru cel mai de temut?Poate ca da,poate ca nu.Voi afla raspuns la toate aceste intrebari ce cu drag eu vi le pun?Poate ca da,poate ca nu.Dar eu voi astepta,aici,in cercul meu de ganduri ce ma inunda cu miile in fieece minut.Voi astepta ceva ce e posibil sa nu mai vina niciodata.Sau ma insel?Si daca se va-ntoarce?Va fi mai bun si cu-o idee mai increzator?Mai putin stapanit de-o teama pe care,culmea eu am intuit-o,ba mai rau,am si-nteles-o?Poate ca da,poate ca nu.Ideea e ca eu voi astepta,si-n tot acest rastimp ma voi intoace la clipele de fericire ce mi-au fost daruite pentru a le spune cat de nepretuite sunt pentru mine si le voi ruga sa ramana cu mine pentru a nu-mi mai fi atat de frig....de dor.
( Camelia Ciobanu)

Tatiana Stepa Ce departe esti versuri



Iarna de metal spune si poetul
Pasii dintre noi stângul ca si dreptul
Cât noroi pe strazi, cum sa te feresti
Ce departe esti si cât îmi lipsesti
Doar un telefon mai pastreaza înca
Litere si carti, renuntati si munca
Numai strigat sunt peste care cresti
Ca departe esti si cât îmi lipsesti

Daca n-ai sa vii noaptea la iubit
Poate ai uitat, poate s-a sfârsit
Daca n-am sa vin noaptea la iubit
Poate am plecat, poate am murit

Care anotimp ce aniversare
Am îmbatrânit, iarna rau ma doare
Între noi noroi si nici pic de vesti
Ce departe esti si cât îmi lipsesti
Nu ma mai întreb, nu mai vreau raspunsuri
Pentru adevar nu mai fac recursuri
Toate câte-au fosat azi devin povesti
Ce departe esti si cât îmi lipsesti

Au ramas în raft, dragoste si carte
Tot ce împarteam nu se mai imparte
Daca eu renunt tu sa nu gresesti
Ce departe esti si cât îmi lipsesti
Te astept in mai zi fara fereastra
Sa bârfim straini chiar iubirea noastra
Eu sa te urasc, tu sa ma detesti,
Ce depare esti si cât îmi lipsesti. 






duminică, 8 februarie 2015

Oare chiar e prea tarziu?


Dragii mei prieteni, 

Scriu astazi o poveste-adevarata.
Intr-o zi de iarna o doamna, cu suflet de copil, s-a indragostit.Ea era draguta, sincera, spontana, cum spunem noi in popor...cu sufletul pe masa. Dar vai, cel de care ea s-a indragostit, era exact opusul ei. Suspicios, introvertit, plin de sine. Ea a incercat sa faca conversatie cu el. Si el a incercat. Doar ca subiectele nu erau, complementare macar. Ea vorbea despre suflet, el vorbea despre politica. In acei ani, doamna nu vroia sa stie nimic despre politica. De ce? Pentru ca al sau tata asa a invatat-o. Sa stea departe de politica.Cei doi s-au despartit. Aparent n-aveau nimic in comun. Dar doamna s-a apropiat de tot ce inseamna politica. A invatat, a regretat ca a invatat, iar a invatat si...se confirmau parerile tatalui ei. Politica e greu de stapanit, greu de invatat. Se "actualizeaza" prea repede. Si cei mai sarguinciosi, culmea, raman repetenti. Ma uitam aseara la Antena 3. Cu cat patos afirma toti...ca ei au spus, ca ei au facut...si ca nimeni nu i-a crezut.  Dar la modul serios, acum cine are dreptate? Cei care ponegreau Antena 3? Sau Trustul Antena contra tuturor televiziunilor? Ce greu trebuie sa-I fi fost doamnei sa asimileze aceste file de istorie contemporane. Si cat si-o fi dorit ca acel barbat iubit, sa vina si sa faca lumina in capsorul ei.Ideea e ca in prezent acea doamna, ar avea atatea subiecte de conversatie despre politica, cu acel domn...Dar e prea tarziu, cu siguranta. Probabil domnia sa, in loc sa studieze si el ceva despre sufletul omului....a preferat alternative mai rapide, langa doamne gata "scolite" pe teme de “stat de drept”. Apropo, dumneavoastra ce credeti: avem sau nu stat de drept?Ca tot e la moda, vorba domnului Mircea Badea. Va pup, dragii mei, si va dau un sfat: nu-i abandonati usor pe cei ce va iubesc.Mergeti la cursuri impreuna. Nu scrie nicaieri ca un om trebuie “exmatriculat” doar pentru ca nu a invatat si nu s-a prezentat la un examen. Oricat de important ar fi acel curs:) emoticon heart

sâmbătă, 7 februarie 2015

TIE, PRIETEN DRAG....



SCRISOARE

(către un prieten drag)

Din cer un înger a căzut,
S-a zdrobit sufletu-ţi deodată,
Şi-n ochii tăi un altul sunt
Cum este poate lumea toată.

Nu ştiu ce să mai cred acum,
Tot timpul zici că te simţi bine,
Însă toţi văd că e ceva
Care se zdruncină în tine.

Şi mult mai rău e că te-ascunzi,
Te-ndepărtezi de-aceia care
Te vor aproape şi în gând
Se zbat de patimile tale.

Te mai sunăm din când în când
Să te-ntrebăm cum îţi mai este,
Însă de n-am suna, nu am
Primi din partea ta vreo veste.

Ce tristă-i viaţa pe pământ
Fără iubire şi cuvinte!
Am auzit că ai slăbit,
Nu mai mănânci ca înainte,

Am auzit că te închizi
Într-o neînţeleasă teamă
De lucruri seci, fără vreun rost,
Dar care te afundă-n iarnă…

Iar timpul trece ca un vis.
Cu el, şi lumea asta moare…
Şi va veni o vreme când
Va fi târziu de-o-mbrăţişare.

(Octavian)


Demis Roussos - I Miss You

Nu iubirile mor



"Nu iubirile mor.
Mor gândurile mici,
Părerile întoarse,
Pașii nefăcuți,
Inimile stoarse
Ochii închiși
Și moliile ce n-au ajuns
Să fie fluturi
Încă.

Nu iubirile mor.
Mor mâinile ascunse,
Cuvintele ce tac,
Visele-aglomerate,
Suflete-n luptă scundă,
Deciziile mici
Și mințile ce n-au ajuns
Să creadă-n ceruri
Încă.

Iubirile-și cresc aripi
Și-ntineresc în timp,
Cu ridu-n frunte
Și inima purtată
În cer
De altă inimă.

Nu iubirile mor.
Mor falsele iubiri
Mascate-n tot
Și pentru totdeauna.

Iubirea e veșnicie,
Nu alternativă."

Cand iubesti, nu trebuie ca cel drag sa fie neaparat langa tine. Omul poate iubi si de unul singur....

Era sambata dupa amiaza. Afara ploua si percepeam sunetul picaturilor de ploaie pe fruzele zarzarului din fata geamului meu, ca pe propriile-mi lacrimi pe tastatura calculatorului. Ma sfarseam de dor si de teama ca nu-mi voi revedea iubirea. Ceva se rupea pur si simplu in sufletul meu. (Am pus atata inima in ce-am scris, incat aceste randuri au placut mult. )Plangeam si scriam. Temerile s-au adeverit. Nu l-am  revazut niciodata. Dar am continuat sa-l iubesc. Atat de mult, incat nu-mi mai doresc decat sa-l stiu sanatos si fericit. Sa-l stiu in viata. O fi mult, o fi putin? Astazi e ziua sa de nastere. La multi ani, suflet iubit! 


Ati simţit vreodată că vi se face frig de dor? Eu da.De oriunde mă întorc în mine mă înfioară gândul că nu voi revedea o culoare albastră ce mi-a atins sufletul, un zâmbet inocent şi cald care vorbea şi tăcând, o îmbrăţişare care mi-a dăruit toată căldura ce putea fi dată unei prime întâlniri care de fapt a fost şi ultima.
Aţi simţit vreodată că sufletul plânge şi e îngheţat de frig pentru că muzica lui frumoasă şi liniştită nu va putea ajunge la sufletul care iubeşte aceeaşi muzică, în nopţi târzii de primăvară? Eu da. În tăcerea din inima mea suspină neauzită decât de mine chemarea, pentru o apropiere imposibilă, deci cea mai frumoasă. 
Privesc cum norii se plimba mândri de ropotele de ploaie ce ni le-au dăruit o zi întreagă, un soare ce se alintă trimiţându-ne ici colo câte o rază, păsările ce vin până-n fereastra care parcă ar vrea cu trilul lor să-mi dea căldură de care am nevoie, copacii ce freamătă cu frunzele prea ude încă de stropii grei de ploaie, un guguştiuc ce-şi cânta ca şi mine singura melodie pe care învăţat-o. 
Aţi simţit cum ochii vi se umplu de lacrimi şi parc-ar vrea să plângă de neputinţa şi de dor? Eu da. Cum mii de cuvinte pleacă din interior spre înafara şi se opresc doar cu puţin înainte de a fi rostite? Pentru că cel ce-ar trebui să le asculte e, mult prea departe? Sau doar pentru simplul motiv că se consideră inutile dacă nu pot încânta auzul celui drag? Eu da. Cum mâinile îţi tremură pe-o cană de ceai aburind pentru că nu i-o poţi dărui celui iubit, decât în gând sau niciodată? Eu da.
Şi iată o lacrimă mai curajoasă alunecă liniştit pe faţă. Ea doar curge. Nu are sentimente. Sau are? Ne ajută, ele, lacrimile să scăpăm de tot ce-i rău în suflet? Voi ce spuneţi? De ce nu ne plac lacrimile oare? Nu cumva ar trebui să le iubim? Dar mai e loc pentru iubire atât de imposibilă pe lângă prima? Voi ce credeţi? Şi timp? Duşmanul nostru cel mai de temut? Poate că da, poate că nu. 
Voi afla răspuns la toate aceste întrebări ce cu drag eu vi le pun? Poate că da, poate că nu. Dar eu voi aştepta, aici, în cercul meu de gânduri ce mă inunda cu miile în fiece minut. Voi aştepta ceva ce e posibil să nu mai vină niciodată. Sau mă înşel? Şi dacă se va-ntoarce? Va fi mai bun şi cu-o idee mai încrezător? Mai puţin stăpânit de-o teamă pe care, culmea eu am intuit-o, ba mai rău, am înţeles-o? Poate că da, poate că nu.
Ideea e că eu voi aştepta, şi-n tot acest răstimp mă voi întoarce la clipele de fericire ce mi-au fost dăruite pentru a le spune cât de nepreţuite sunt pentru mine şi le voi ruga să rămână cu mine pentru a nu-mi mai fi atât de frig… de dor.
Camelia Gabriela Ciobanu

duminică, 1 februarie 2015

Ati simtit vreodata ca vi se face frig de dor?-

Ati simtit vreodata ca vi se face frig de dor?- Dragi cititori, aceste randuri, au fost scrise de mine  in mai 2010. Am publicat acest eseu pe sit-ul OctavianPaler.ro. Observ ca s-a creat o neantelegere. Cuvintele i s-au atribuit maestrului Octavian Paler. Toti cei care au creat clipuri, ar trebui sa faca modificarile de rigoare. Autor text este Ciobanu Camelia Gabriela. Aduc aici si postarea originala de pe blogul meu.Am scris acest eseu, din nemarginitul dor de un om iubit. L-am publicat pe sit-ul OctavianPaler.ro. Iata cineva l-a gasit si a facut acest videoclip frumos. Am doar rugamintea sa modifice la autor text. Nu e al maestrului Octavian Paler, ci al meu, Camelia Gabriela Ciobanu. Anexez si textul original, postat pe blogul meu .

http://camelia-speranta.blogspot.ro/2010/05/dor.html

Multumesc

joi, 29 ianuarie 2015

Mai putem iubi in aceasta lume egoista?

♥♥♥ Adevarat! Mai trist este faptul ca oamenii, nu mai au puterea sa creada in astfel de iubiri. Imediat se retrag in cochilie si se intreaba: oare ce vrea de fapt de la mine? Foarte trist!!! Eu una va sfatuiesc sa nu renuntati. Iubiti din toata inima cand bunul Dumnezeu va binecuvanteaza cu o mare iubire. ♥♥♥

luni, 26 ianuarie 2015

Follow me - Demis Roussos

MOURIR AUPRES DE MON AMOUR



S'il faut mourir un jour
je veux que tu sois là 
car c'est ton amour
qui m'aidera à m'en aller
vers l'au-delà

A l'aube je partirais
sans pleur et sans regret
et dans mon délire
je revivrai toute une vie de souvenir

pour traverser les mémoires
je ne veux que ton regard
pour mon voyage sans retour
mourir auprès de mon amour
et m'endormir sur ton sourire le temps qui nous poursuis
ne peut nous séparer
même après la vie
aux joies passées vont nous unir à l'infini

pour m'enfoncer dans la nuit
et renoncer à la vie
je veux dans tes bras qui m'entournement
mourir auprès de mon amour
et m'endormir sur ton sourire

pour traverser les mémoires
je ne veux que ton regard
pour mon voyage sans retour
mourir auprès de mon amour
et m'endormir sur ton sourire

BECAUSE

Because I love you more
Than words could ever say
I can live again
With no regrets of dreams that
died before you came

Because I know this time
This love is really mine
I can love again
And touch the stars that
seemed so very far away

There's a world for us to find
Far beyond the rainbow line
And new horizons everyday
With love to guide us all the way
Eternally, eternally
Because you came to me
With all my dream to see
I can give again
With no regrets for all I
gave before you came

There's a world for us to find
Far beyond the rainbow line
And new horizons everyday
With love to guide us all the way
Eternally, eternally

There's a world for us to find
Far beyond the rainbow line
And new horizons everyday
With love to guide us all the way
Because there's you, because there's you
 — împreună cu Mireya Andrey şialţi 22.

LACRIMILE de Lucian BLAGA



Când izgonit din cuibul veşniciei
întâiul om
trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,
îl chinuiau mustrându-l
lumina, zarea, norii - şi din orice floare
îl săgeta c-o amintire paradisul -
Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.

Odată istovit de-albastrul prea senin
al primăverii,
cu suflet de copil întâiul om
căzu cu faţa-n pulberea pământului:
"Stăpâne, ia-mi vederea,
ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi ochii
c-un giulgiu,
să nu mai văd
nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,
căci vezi - lumina lor mă doare".

Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare
îi dete - lacrimile.

Demis Roussos a murit.

Vei trai in inimile noastre Demis! ♥♥♥


Vestea m-a intristat profund. Ma simt mai saraca cu o voce mult iubita. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!.

Vestea morţii celebrului interpret a fost confirmată, pentru publicaţia Le Figaro, de către fiica artistului, Emily.

"După ce a fost internat o perioadă îndelungată de timp la spitalul Igia, artistul cunoscut pe plan mondial Demis Roussos s-a stins din viață", a informat şi spitalul într-un comunicat.

Cariera lui Demis Roussos, care a fost şi membru al grupului Aphrodite's Chid, a atins apogeul în anii 1980.

Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numără ''Goodbye My Love, Goodbye", "My Friend the Wind", "Zorba", "Forever and Ever", "Someday", "Lovely Lady of Arcadia".



Fotografie: Demis Roussos a murit. 

Vestea m-a intristat profund. Ma simt mai saraca cu o voce mult iubita. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!.

Vestea morţii celebrului interpret a fost confirmată, pentru publicaţia Le Figaro, de către  fiica artistului, Emily.

"După ce a fost internat o perioadă îndelungată de timp la spitalul Igia, artistul cunoscut pe plan mondial Demis Roussos s-a stins din viață", a informat şi spitalul într-un comunicat.

Cariera lui Demis Roussos, care a fost şi membru al grupului Aphrodite's Chid, a atins apogeul în anii 1980.

Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numără ''Goodbye My Love, Goodbye", "My Friend the Wind", "Zorba", "Forever and Ever", "Someday", "Lovely Lady of Arcadia".
Impact - 2 persoane

miercuri, 7 ianuarie 2015

Peste suflet ninge cu iubiri nebune,

"Peste suflet ninge cu iubiri nebune,
Iarna se aşează, locul definind,
Degete-ngheţate mângâind pe strune
Şi-n căuşul palmei, fulgii îi cuprind.
Curge cu zăpadă peste gând şi vise,
Pe la geamuri gheaţa prinde-a se topi,
Ascultând bătaia inimii încinse
Şi-nvăţând în noapte, tandru a iubi.
Peste zare ninge, dragoste curată,
Viscolind privirea peste trup de foc
Şi în par e neaua, tainic asezată,
Tălmăcind destinul, fără de noroc.
Fulguie cu stele dulci, peste cuvinte
Şi vuieşte timpul, la-nceput de drum,
Te aştept în casă, cu un ceai fierbinte,
Peste suflet ninge, cu iubire-acum. "

Costy Triţă

Vrei?


"Să stăm pe pragul sufletului seara

Şi visele să le-mpărţim la trei,
Noi, doi nebuni, iar pe fundal vioara
Să cânte în surdină... Spune-mi!
Vrei?
Să-mi cauţi gura-n părul lung, de smoală,
Flămând, cu buze-aprinse de păcat,
Chiar de primim pedeapsa capitală
Eu nu te-am vrut, iubite, cumpătat...
Ştiu, locuim în spaţii paralele,
Dar e de-ajuns de mână să mă iei
Că nu-i distanţă-ntre pământ şi stele
De neînvins... E de ajuns să vrei.
Cum aș putea să te refuz, hai spune,
Când ceasul mi-a rămas fixat la trei
La ora când te mângâiam, minune
Pierduți într-o poiană, printre tei
Și-ți savuram pielea catifelată,
Flămând de tine, îmbătat de-amor,
Gustam aromele de ciocolată
Din buze, sâni și-apoi de pe picior,
Când ne-am lăsat purtați de fantezie,
Iar ochii tăi căprui, în ochii mei,
S-au scufundat atunci pentru vecie;
E de prisos să mă întrebi:
Mai vrei? "

Ioan Grigoras

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Și dacă tot a fost să ne-ntâlnim...


Și dacă tot suntem doi inși ciudați,

Din două lumi aproape paralele,
Să ne luăm doi cai adevărați
Și să zburăm aiurea printre stele.

Și dacă tot a fost să ne-ntâlnim
Deși sunt între noi povești neclare,
Hai să plecăm, să nu mai zăbovim,
Din certitudinea ce-apasă și ce doare.

Să ne luăm doi cai aproape murgi,
Cu stele-n frunte de culoare albastră,
Nu mă-ntreba pe unde o să ajungi
Și cum se va-ntâmpla idila noastră.

Nu-i înșeua că nu mai e nevoie,
Sunt caii din iubiri neîmplinite
Și au venit aici de bună voie,
Potcoava-dor sclipește pe copite.

Și dacă tot nu spui nici un cuvânt,
Dar ți se pare că devreme este,
Hai să luăm doi cai de pe Pământ,
Să devenim noi înșine poveste.

marți, 9 decembrie 2014

Nu vii niciodata, cand mi-e foarte dor de tine...

"Nu ninge cand e foarte frig.
Nu ploua cand e foarte cald.
Nu vin cuvintele, cand te nasti.
Nu vine anul nou, cand mori.

Nu pentru vedere este lumina.
Nu pentru mit sunt zeii!
Nu pentru timp sunt stelele.
Nu pentru Nu este Nu!

Nu vii niciodata
cand mi-e foarte dor de tine.
Nu mori niciodata
cand te urasc de moarte."


Nichita Stanescu - Un presentiment

joi, 4 decembrie 2014

Pasii nostri...

"Vantul desertului a sters de mult pasii nostri pe nisip, dar nu exista clipa in viata mea in care sa nu ma gandesc la tine, fie in vis, fie in realitate. Iti multumesc ca mi-ai iesit in cale."
P. Coelho

Destinul...

"...si sufletul omului, intocmai ca paraiele si plantele are nevoie de un soi de ploaie: speranta, credinta, ratiunea de a fi. Cand acestea lipsesc, sufletul moare, desi trupul continua sa traiasca. Oamenii ar putea atunci spune: Ia te uita, in acest trup chiar a trait cineva.
Omul se naste pentru a-si trada destinul. De ce? Dumnezeu ne picura in suflete doar visuri imposibile.
Poate ca omul isi tradeaza destinul pentru ca Dumnezeu nu-i mai sta in preajma. Ne-a sadit in suflete visuri dintr-o vreme in care totul era cu putinta si a plecat ca se ingrijeasca de alte treburi. Lumea s-a schimbat, viata a devenit mai grea, dar Domnul nu s-a mai intors sa schimbe visurile oamenilor.
Cand omul isi urmeaza destinul, e nevoit uneori sa apuce pe alt drum. Alteori, imprejurarile sunt mai puternice si e silit sa se resemneze si sa cedeze. Dar nimeni nu trebuie sa nesocoteasca ceea ce-si doreste. Chiar daca in unele clipe crede ca lumea si ceilalti sunt mai puternici. Acesta e secretul: sa nu renunti.! "
P. Coelho

duminică, 30 noiembrie 2014

Drumul nostru

"Oamenii sunt drumuri care nu vin de niciunde si nu duc nicaieri. Singura lor ratiune de a exista sunt intesectiile."
Radu Herjeu