sâmbătă, 6 iunie 2015

Randi - Visator (Official Video) by Famous Production







O, ramâi, ramâi la mine,



O, ramâi, ramâi la mine,
Te iubesc atât de mult! 
Ale tale doruri toate
Numai eu stiu sa le-ascult;

In al umbrei întuneric
Te asaman unui print,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri si cuminti;

  Si prin vuietul de valuri,
 Prin miscarea naltei ierbi,
 Eu te fac s-auzi în taina
 Mersul cârdului de cerbi;

Eu te vad rapit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
In a apei stralucire
Intinzând piciorul gol

Si privind în luna plina 
La vapaia de pe lacuri
Anii tai se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri.

Astfel zise lin padurea, 
Bolti asupra-mi clatinând; 
Suieram l-a ei chemare
S-am iesit în câmp râzând.

Astazi chiar de m-as întoarce
A-ntelege n-o mai pot..
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?

Mihai Eminescu

vineri, 5 iunie 2015

Din lut şi scrum am renăscut....

"Din lut şi scrum am renăscut, însă acum mi-e sete,
Aş vrea să mă revărs într-ale apei plete,
Să urc cu dor un drum cu şapte trepte,
Ce mi-l sădeşte apa-n gând dorind să mă răsfeţe.
Urc prima treaptă, primul pas , cu toată veselia
Ridic un ochi, îl pun pe cer şi scriu COPILĂRIA.
Cu celălalt urc tot mai sus, pe treaptă, cu decenţă
E mult mister, îmi place aici, salut ADOLESCENŢĂ!
A treia treaptă mă aşteaptă, îi simt intensitatea,
Fii drept, îmi spune acum treapta, eu sunt MATURITATEA.
Bătrân de sunt, eu tot mai urc o treaptă, şi încă una,
Cu un picior pe treapta cinci, ating ÎNŢELEPCIUNEA.
Mai am doar două de urcat şi beau din APA VIEŢII,
Regrete n-am şi am să urc, ţinându-mă de zidul tinereţii.
Un zid de flori, mult verde-am pus, iubire şi speranţă,
Din lut şi scrum am renăscut, mă reîntorc la VIAŢĂ."


miercuri, 3 iunie 2015

Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă...

“Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă
unde păsările ţipă ca la începutul lumii şi
oamenii învaţă primele cuvinte, unde o femeie
descoperă arta desenând cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră
trebuie să existe, înaintea cuvintelor şi înaintea tuturor
rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea
mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală
cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede
de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini
şi pe faţă şi pe urmă să mă privesc liniştit,
fără tristeţe şi fără să fiu nevoit să surâd,
uitând ceea ce ne-a făcut vinovaţi faţă de noi înşine
şi faţă de alţii. Dar unde este această insulă,
domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti
n-aţi aflat decât că ”a spera înseamnă aproape a trăi”?
Unde este această insulă dacă nu în noi înşine?
”Le péché c’est le Grec”, ziceaţi dumneavoastră
înainte de asta. Adică vina noastră este aceea
de a fi construit Parthenonul? De a fi sculptat
şi admirat pe Venus din Milo? Nu, domnule Gauguin,
povestea dumneavoastră mă călăuzeşte de fapt
spre concluzia că după atâtea secole şi atâtea greşeli,
după atâtea speranţe şi atâtea amânări, nu mai trebuie
să căutăm  fericirea decât lângă mâinile noastre.
Nu-i putem cere artei să se întoarcă înaintea cuvintelor
şi dacă într-o dimineaţă păsările vor trece pe ţărm
ameţite de soare şi nimeni nu va mai spune despre ele
decât că sunt nişte păsări ameţite de soare
şi dacă într-o zi valurile vor lăsa pe nisip nişte urme
ciudate şi nimeni nu va mai spune altceva despre ele
decât că valurile au lăsat pe nisip nişte urme ciudate,
atunci uitaţi-vă bine la trupul Tehurei,
poate veţi descoperi în flacăra arămie o zeiţă de marmură
recăpătându-şi din cele două braţe pierdute un braţ
pentru a desena, imitându-i pe oameni,
conturul umbrei iubitului ei,
chiar fără să ştie ce-i arta.”


Poeme – Venus din Milo
Octavian Paler

duminică, 31 mai 2015

Au inflorit teii


Dupa un numar mare de zile, ma simt din nou eu cea pe care o cunosc cel mai bine. O fata parca nascuta sa munceasca, sa aiba grija de cei dragi, sa se bucure de lucrurile marunte, sa viseze, sa spere. Ma simt minunat! Muncesc. Daca ati sti cat mi-a lipstit munca, din cauza problemelor de sanatate! Imi piedusem aproape speranta ca voi mai putea lucra vreodata cu norma intreaga. Problemele la coloana pareau fara salvare. Dar bunul Dumnezeu m-a ajutat inca o data. Cu riscul ca ma repet, vreau sa va reamintesc ca pentru a fi fericit ai nevoie de munca, de iubire si de speranta. Eu le am acum din nou pe toate. Si da, sunt fericita. Ma pot bucura din nou de diminetile insorite, de o cafea buna, de o plimbare in parc, de bucuria altora. E asa frumos sa vezi ca un om drag e coplesit de iubire, de speranta. Ce pot spune? Va doresc din inima o seara frumoasa, oriunde ati fi! 

Iubire sfanta....


Sunt tot aici, tot pentru tine, nu te pot uita. Esti o rana veche, dar care nu vrea sa se vindece. Ma intorc mereu la tine, poate doar pentru ca ma doare. Pentru ca n-am inteles nimic. Nici acel NU, nici ce-a urmat. Esti o rana vie pe care vreau sa o vindec. Mi-am zis ca rabdarea si intelepciunea, ma vor ajuta. Stiu ca esti departe. Stiu ca esti singur. Stiu ca alergi dupa o iubire. Iti doresc sa o gasesti, sa fii fericit. Dar daca lucrurile nu merg cum vrei, intoarce-te la mine. Nu m-ai cunoscut, nici macar nu ai incercat. Nu vrei sa mai incercam o data? Nu vrei sa ne mai intalnim o data in ploaie? Oare  facem chiar ce vrem in viata asta, sau totul e scris undeva? Eu mai cred in a doua sansa. Cum sa te fac sa crezi si tu? Te astept  iubire sfanta, tu pentru mine esti totul inca....

Demis Roussos - Quand je t'aime (subtitrat romana)

vineri, 1 mai 2015

You are my sunshine








Eu dorm cu un ursulet de plus. Il strang in brate si ma rog sa nu-ti fie frig noaptea. Nu vei sti poate nicicand cum e sa iubesti atat de mult. Poate e mai bine asa. Sa simti ca ti-e frig, la gandul ca celui iubit ii e frig...E frumos dar si dureros, atat timp cat gandurile tale de iubire nu-l pot incalzi...

Stand By Me







Iubire sfanta, te-am iubit ca pe o fotografie, in prima secunda.Te pot iubi in continuare doar ca pe o fotografie. Ca pe un rasarit de soare, dimineata.Te rog sa nu mai dispari de pe cerul vietii mele!. Imi ajunge sa-ti vad fotografia. Te iubesc ....dincolo de cuvinte si viata! < 3

miercuri, 29 aprilie 2015

Dernière Danse







Doar Tie!


Tu mi-ai adus in suflet bucurie
O bucurie neasemuit de mare
N-a fost o stare trecatoare
Zi dupa zi, in suflet sarbatoare.

Si-a mai trecut o iarna-a vietii
Pasi spre lasare-n urma a tristetii,
Intru-ntr-o noua primavara
Gandesc la tine in amurg de seara.

Vreau sa fii bine, raza de lumina
Imi ascult inima in surdina,
Si-aud florile cum infloresc
Ma iert caci tot la tine eu gandesc.

Uit un trecut, iubesc un viitor
Traind prezentul alunecator,
Ne va fi bine amandurora candva
Privire-albastra, vreau sa te stiu...undeva!

(Camelia Ciobanu)

Fara iubirea iubirii de ieri....







Te iubesc din adancul cel mai necunoscut al fiintei mele!


Ma gandeam...nu e dragut ca dupa cinci ani am inceput sa ne-ntelegem? Tu m-ai rugat ceva, eu m-am executat si tu...mi-ai multumit. Ulterior, eu te-am rugat ceva, tu te-ai conformat , si eu...ti-am multumit. Ma gandeam....Daca m-ai uitat si ignorat de ce-ti pasa ? De ce te deranja ce faceam? Eu nu te uitasem, te iubeam, dar luptam sa te uit. Cerandu-ti ajutor...mi l-ai dat. Chiar vrei sa te uit? Chiar voi putea? Ma indoiesc. Dar m-am reantors aici pe blogul pe care l-am creat pentru tine, pentru a putea vorbi cu tine, departe de toti curiosii. Cand te vei simti singur, cand iti va fi frig noaptea, cand vei dori sa dansezi cu o inima draga, cand vei dori sa faci dragoste cu cineva care chiar te iubeste, intoarce-te aici. Voi fi langa tine, atat cat imi vei permite. Te iubesc suflet sfant, te iubesc din adancul cel mai necunoscut al fiintei mele! 

Amintirile....


"Amintirea este lucrul cel mai frumos al uitarii."
Jose Hierro

"Amintirea e singurul rai din care nu putem fi izgoniti."
Jean Paul

"Amintirea e o petala, care se aseaza pe o inima si o tulbura..."
Alda Merini

"Amintirea este intotdeauna un loc de intalnite. "
Isabel Allende

"Amintirea este trandafir din aceeasi tulpina cu realitatea, dar fara spini. "
Franz Grillparzer

"Zgarcitii n-au amintiri frumoase."
Valeria Mahok

"Amintirile sunt icoanele timpului pierdut."
Micea Eliade

"Amintirile sunt realitati in haine de duminica."
Oliver Hassencamp

Ernesto Cortazar - Memories Of The Fall







marți, 14 aprilie 2015

Si nimeni nu-ntelege


"Asa cum ziua se naste deodata din intuneric,
Poate asa si povestea noastra ne-mplinita, se va implini.
Nu am unde ma duce si nici un cuvant de spus,
Si nimeni nu intelege, dar am nevoie de tine"

luni, 6 aprilie 2015

Candva stiam ca maine ai sa ma astepti iar



Candva stiam ca maine ai sa ma astepti iar, in acelasi loc. Imi spusese-si ca nimeni si nimic nu va reusi sa ne desparta... Ce conteaza tot zbuciumul asta al vietii pe langa o mare iubire? De ce sa nu-ti lasi ragazul sa te ridici deasupra lucrurilor cand, iubind, simti ca lucrurile palpabile nu mai conteaza?
Uite, pana si fotoliul asta pe care stau o sa-mi vorbeasca intotdeauna despre tine..., despre tine si, seara asta..., in care el ma tine in brate pe mine si toata dragostea mea... Asa simteam atunci, asa gandeam atunci! Eram tot eu, in acelasi loc, in acelasi trup, in bratele aceluiasi fotoliu... Si cate s-au schimbat de atunci...
Atunci credeam ce-mi spuneai: ca nimic nu va putea sa ne desparta. Si uite ca acum esti departe, nici nu mai stiu ce faci, ce gandesti, ce simti... Mai caut motivele despartirii noastre si, realizez ca oamenii cauta motivele lucrurilor care li se intampla in afara lor. Nu lucrurile ne despart, nu lucrurile ne modifica, dar despre asta..., o sa mai vorbim...
Spuneam despre motivele despartirii noastre... Si spun: ni s-a intamplat, ni s-a intamplat intradevar! Si noi ca si altii, dam vina pe lucruri pentru ca din cauza lor ni s-a intamplat. Si pentru ca stau pe fotoliul asta, ma intreb: cum ar fi putut schimba ceva in viata mea fotoliul asta..., care tace? Daca ma lovesc de el si ma doare, voi spune: fir-ai sa fii, ce m-am lovit! Voi considera imediat ca fotoliul sta unde nu trebuie..., in drumul meu. Numai ca eu sunt de vina, ca drumul meu a trecut pe unde nu trebuia... Asa cautam noi oamenii motivele..., in alta parte.
Parca am avut candva niste ganduri..., ale mele, parca am avut candva un loc..., parca am avut candva niste prieteni! Unde or fi toate? Si daca le-am avut candva, de ce ma simt oare ca si cum asa sunt de cand lumea? Cine am fost, cine sunt, cine voi fi, cand m-am schimbat si oare chiar m-am schimbat? De ce niciodata n-am stiut ca ceea ce mi se-ntampla nu trece pe langa mine, chiar daca ma incapatanez sa cred ca nu este asa? Daca as fi stiut ca am sa ma trezesc intr-o zi cautandu-ma fara sa ma gasesc, poate ca te-as fi oprit atunci, ti-as fi spus: ramai! Numai ca e in firea oamenilor sa creada ca trec prin viata triumfatori..., ca prin fum...
Uite cum trece seara asta in care nu am nimic de facut, in care ma pot gandi in voie si..., m-am trezit dintr-o data ca plang... N-am nici un motiv, imi spun..., numai ca trebuie sa vina de undeva lacrimile astea. Poate e doar faptul ca ma odihnesc. Stiti, eu cred ca toti oamenii sunt tristi..., se obosesc zi de zi sa para fericiti, sa para veseli..., doar cand se odihnesc..., sunt tristi..

Camelia

joi, 2 aprilie 2015

Primavara



Am in gradina un zarzar, aseara era inmugurit,
Dis de dimineata l-am gasit frumos inflorit.
Cu el am vorbit in iernile mele grele,
Multe si marunte despre dorurile mele.

Candva ma intrebam ce voi face peste douazeci de primaveri,
Acum cu infrigurare, de m-oi mai bucura de una, doua veri.
Mi-ar fi placut sa ne mai bucuram de-o strangere de mana
Plimbandu-ne tacuti sub un nou si frumos  clar de luna.

Mai am si-un mar tot inverzit, inmugurit.
Sper pana dimineata sa fie si el inflorit.
Lui i-am povestit de infinite ori cat imi lipsesti.
El infloreste si-mi sopteste ca si tu ma iubesti

Camelia Ciobanu