Candva stiam ca maine ai sa ma astepti iar

Candva stiam ca maine ai sa ma astepti iar, in acelasi loc. Imi spusese-si ca nimeni si nimic nu va reusi sa ne desparta... Ce conteaza tot zbuciumul asta al vietii pe langa o mare iubire? De ce sa nu-ti lasi ragazul sa te ridici deasupra lucrurilor cand, iubind, simti ca lucrurile palpabile nu mai conteaza?
Uite, pana si fotoliul asta pe care stau o sa-mi vorbeasca intotdeauna despre tine..., despre tine si, seara asta..., in care el ma tine in brate pe mine si toata dragostea mea... Asa simteam atunci, asa gandeam atunci! Eram tot eu, in acelasi loc, in acelasi trup, in bratele aceluiasi fotoliu... Si cate s-au schimbat de atunci...
Atunci credeam ce-mi spuneai: ca nimic nu va putea sa ne desparta. Si uite ca acum esti departe, nici nu mai stiu ce faci, ce gandesti, ce simti... Mai caut motivele despartirii noastre si, realizez ca oamenii cauta motivele lucrurilor care li se intampla in afara lor. Nu lucrurile ne despart, nu lucrurile ne modifica, dar despre asta..., o sa mai vorbim...
Spuneam despre motivele despartirii noastre... Si spun: ni s-a intamplat, ni s-a intamplat intradevar! Si noi ca si altii, dam vina pe lucruri pentru ca din cauza lor ni s-a intamplat. Si pentru ca stau pe fotoliul asta, ma intreb: cum ar fi putut schimba ceva in viata mea fotoliul asta..., care tace? Daca ma lovesc de el si ma doare, voi spune: fir-ai sa fii, ce m-am lovit! Voi considera imediat ca fotoliul sta unde nu trebuie..., in drumul meu. Numai ca eu sunt de vina, ca drumul meu a trecut pe unde nu trebuia... Asa cautam noi oamenii motivele..., in alta parte.
Parca am avut candva niste ganduri..., ale mele, parca am avut candva un loc..., parca am avut candva niste prieteni! Unde or fi toate? Si daca le-am avut candva, de ce ma simt oare ca si cum asa sunt de cand lumea? Cine am fost, cine sunt, cine voi fi, cand m-am schimbat si oare chiar m-am schimbat? De ce niciodata n-am stiut ca ceea ce mi se-ntampla nu trece pe langa mine, chiar daca ma incapatanez sa cred ca nu este asa? Daca as fi stiut ca am sa ma trezesc intr-o zi cautandu-ma fara sa ma gasesc, poate ca te-as fi oprit atunci, ti-as fi spus: ramai! Numai ca e in firea oamenilor sa creada ca trec prin viata triumfatori..., ca prin fum...
Uite cum trece seara asta in care nu am nimic de facut, in care ma pot gandi in voie si..., m-am trezit dintr-o data ca plang... N-am nici un motiv, imi spun..., numai ca trebuie sa vina de undeva lacrimile astea. Poate e doar faptul ca ma odihnesc. Stiti, eu cred ca toti oamenii sunt tristi..., se obosesc zi de zi sa para fericiti, sa para veseli..., doar cand se odihnesc..., sunt tristi..

Camelia

Primavara

Am in gradina un zarzar, aseara era inmugurit,
Dis de dimineata l-am gasit frumos inflorit.
Cu el am vorbit in iernile mele grele,
Multe si marunte despre dorurile mele.

Candva ma intrebam ce voi face peste douazeci de primaveri,
Acum cu infrigurare, de m-oi mai bucura de una, doua veri.
Mi-ar fi placut sa ne mai bucuram de-o strangere de mana
Plimbandu-ne tacuti sub un nou si frumos  clar de luna.

Mai am si-un mar tot inverzit, inmugurit.
Sper pana dimineata sa fie si el inflorit.
Lui i-am povestit de infinite ori cat imi lipsesti.
El infloreste si-mi sopteste ca si tu ma iubesti

Camelia Ciobanu

Ai fost doar o fotografie, om iubit,

Ai fost doar o fotografie, om iubit,
Nimic din ce-ar  fi trebuit sa fie , nimic implinit.
Dar te iubesc, vis albastru ne-mplinit,
Raspunde marii zborului prabusit.

Am plecat de-atatea ori , patima-ascunsa,
Sa-ti fie bine, inima nepatrunsa,
Nu te-am putut uita, frica suava
Lacrimi in inima-mi amara.

Stiu, nu ma poti iubi in lumea-asta,
Tu esti floarea mea din glastra,
Vorbesc cu tine, te alint,
Iubire nu-i ca a mea pe Pamant.

Camelia Ciobanu

Candva m-am indragostit de o fotografie.

Candva m-am indragostit de o fotografie. Eram atat de fericita, ii vorbeam, adormeam cu ea in gand, ma trezeam cu ea in inima. Eram pe un site si eram fericita. Ii scriam versuri si ganduri. Intr-o noapte un profil, a inceput sa raspunda sentimentelor mele. Nu stiam cine este. Nu stiu nici azi. Stiu doar ca el imi scria noaptea, cand eu dormeam. Dimineata ma trezeam cu o ora mai devreme ca sa citesc randurile lui. Am trait o fericire reala desi era...virtuala. Intr-o zi acel profil a disparut. Fara nici o urma, fara explicatii. Am suferit....parea ca omul iubit a plecat. Dar...n-a fost asa. Omul , fotografia, iubirea mea, a aparut, si nu avea cunostinta de acel suflet. Ce bucurie!!!
Au trecut ani, si-am avut , am sentimentul ca retraiesc acel episod. Eu scriu, cineva imi raspunde, tot noaptea, Intr-un alt mod, dar imi raspunde. Ma doare inima sa cred ca e un nou vis. Ca intr-o zi voi realiza ca nu mie imi sunt adresate mesajele. Dar oare mai conteaza? 
Putem fi fericiti si printre randuri. Poezia e ca fotografia de care eram indragostita. A stiut de bucuria ce mi-a oferit-o acel profil. S-o fi decis sa-mi bucure inima, cumva asemanator? Intrebari si iar intrebari.
Iubirea vine peste noi, cand ne asteptam mai putin. Unele iubiri mor in fasa. Altele raman pentru eternitate. Ce-am simtit eu pentru acea fotografie....e ceva frumos, pur, si nemuritor. Scrieti-mi noaptea! 

Am vrut sa ma iubesti, dar doar in gand.

Ma bucura drumul in primavara,
Poate nu mai e ca odinioara,
Acum strabat altfel de distante,
Recunosc, mult lipsite de sperante.

Am mai pornit intr-o calatorie,
Tu urma sa fii acolo, dragoste vie,
Azi merg, tu nu mai esti in fata-mi,
Macar nu-mi vezi fata in lacrimi.

Chiar nu mai cred ca ne vom reantalni,
Mi-e greu sa merg printre straini,
Oare ai fost vreodat cu-n gand langa mine?
Floare sublima, eu sunt un maracine.

Fac mai mult rau decat un suav bine,
Ma iarta pentru dragostea din a mea privire,
Rog vantul sa ma-departeze bland,
Am vrut sa ma iubesti, dar doar in gand.

Camelia Ciobanu

Demis Roussos - Morir al lado de mi amor (Audio Corregido)

Te rog ma iarta!

Stiu de ce-am venit pe-acest pamant,
A fost dorinta tatalui meu, sfant.
De-a ma cuprinde-n brate la plecare,
De-a ma iubi nespus din departare.

Stiu c-am iubit mult prea putin,
Dar visarea e ceva divin.
Doresc imbratisarea ta in amintire,
Visez c-o am in clipe de iubire.

Ma doare uitarea vocii tale,
Vise si  simt parfum de petale,
Ma dor cuvinte fara rost,
Si tu ai fost, si eu am fost

Si am plecat rugand uitarea,
Mi-e sufletul senin, curata-i zarea,
Visez la tine-n mersul meu,
Te rog ma iarta, iubitul meu!

Camelia Ciobanu

Tu poti zbura, doar ai uitat!

Cineva te-a ranit, simt, te doare,
Tu n-ai auzit de pasari calatoare?
Si daca-n reantoarcere ele tot dor,
Iubeste-le, nu stiu ce vor.

Tu poti zbura, doar ai uitat,
Ce-i rau lasa pe uscat,
Te-asteapta-un cer senin aproape
Viata ta e un rau compus din multe ape.

Ai mila de-a ta inima, simtire,
E mult deasupra oricarei despartire,
Te-asteapta soarele iubirii pure,
O inima ce sufera in departare...

Camelia Ciobanu

Fii bun cu tine, unica mea raza!

Iubirea-mi pentru tine e un zbor
Nu-l poti ucide, e nemuritor
Pluteste in juru-ti, te ocroteste,
Adesea poate iti lipseste.

Eu am plecat, iubirea a ramas,
Tu din nou m-ai lasat fara glas.
Cuvintele de-ar fi importante,
Lacrimi durere si suspin in noapte.

Inima ta deschisa-ar trebui sa fie,
Gandul si dorul pe vecie,
Sunt suflete  curate care te adora,
Eu am plecat pentru a mia oara.

Nu ma voi intoarce, e calea mea,
Dar ti-am lasat iubirea mea.
Cu drag o floare te vegheaza,
Fii bun cu tine, unica mea raza! 

Camelia Ciobanu

Te pastrez in inima Demis! (Far Awai)

Despre provocari, infrangeri si viitor, cu Paulo Coelho

Motto:
"Vantul desertului a sters demult pasii nostri
pe nisip, dar nu exista clipa in viata mea in care
sa nu ma gandesc la tine, fie in vis, fie in realitate.
Iti multumesc ca mi-ai iesit in cale."
<Paulo Coelho>

Traim intr-o epoca, in care mai fiecare dintre noi, a suferit una sau mai multe infrangeri in viata. Poate am gresit noi, sau pur si simplu s-a intamplat. Astazi, am simtit nevoia sa scriu cateva lucruri pentru cei ce trebuie sa faca ceva pentru asi continua drumul. Pe mine m-au ajutat cuvintele lui Paulo Coelho. Daca va ve-ti regasi si voi in ele, bucuria mea, va fi a voastra.

1. "Fiecare este liber sa hotarasca pentru sine, dar nu uitati un lucru: sunteti mult mai buni decat ati crezut. Ati stiut sa faceti sa rodeasca sansa oferita de nenorocire. Nu oricine poate face asta."
2. "Cand mergem pe drumul visat, lasam tristetea in urma.
-Trebuie sa plecam mereu?
-Trebuie sa stim cand se incheie o etapa din viata noastra. Daca te incapatanezi sa ramai mai mult decat e necesar, pierzi bucuria de a trai si sensul vietii."
3.Uneori suntem distrusi, doar pentru a simti inauntru nostru crescand forte nebanuite."
4."Nu fa de doua ori aceeasi greseala."
5."Nu doresc sa vorbim despre ce ne desparte, ci de ceea ce ne uneste.Tragedia ne-a adus un simtamant comun: disperarea.
6."Un razboinic stie intotdeauna pentru ce merita sa lupte. Nu intra in orice fel de lupta si nu-si pierde timpul cu tot soiul de provocari.Un razboinic stie sa piarda. Infrangerea nu-i este indiferenta, si nu incearca s-o transforme in victorie. Il doare c-a pierdut, sufera din cauza nepasarii si il apasa cumplit singuratatea. Dupa ce-a trecut prin toate astea, isi oblojeste ranile si ia totul de la capat. Stie ca razboinicul e facut din multe batalii si merge inainte. Trebuie sa uitam de teama si sa incepem reconstructia.
7." Dusmanul e numai un pretext pentru a ne incerca puterile"
8."Nu va puteti permite luxul de a imbatrani. Ne trebuie tineretea pe care v-ati pierdut-o."
9."Un copil poate oricand sa invete un adult trei lucruri: cum sa fie multumit fara motiv, cum sa nu stea locului niciodata, si cum sa ceara cu insistenta ceea ce-si doreste."
10."Exista dureri care nu ne vor parasi niciodata, dar munca ne v-a ajuta s-o induram. Suferinta nu poate dobori un trup obosit.Oboseala fizica, alina durerea."
11."-Iti trebuie disciplina si ordine ca sa mergi mai departe.
-Si speranta,Cand nu mai ai speranta, n-are rost sa-ti irosesti puterile luptand cu imposibilul.
-Nu e vorba de speranta in viitor. Trebuie sa-ti recladesti trecutul."
12."Daca trecutul nu te multumeste, uita-l pe loc. Alcatuieste-ti o noua viata in care sa crezi. Concentreaza-te numai pe momentele in care ai obtinut ce-ti doreai si asta iti va da putere sa reusesti."

Calcul....

Pe tine te-indragit intr-o grea iarna,
De unde teama c-ar putea fi ultima primavara?
Si-a fost sa ne-ntalnim- era primavara,
Am stiut, nu te pot lasa-n trecut, pasare rara!

Mi-am lasat gandul sa zboare-n departare,
Poate sa-l intalneasca pe-al tau din intamplare,
Si dorul m-a lasat, fugind ,noapte albastra,
Dar nici un calcul n-a adus reantalnirea noastra.

Tu in trecut n- ai ramas, drum paralel cu viata,
Cate-am putea povesti pana in zori, dimineata,
De n-om putea, gand, dor...asa e viata,
Aripe frante , suflet de gheata.

(Camelia Ciobanu)

Privire-albastra

Mi-ai aparut in vis, singur si trist,
Purtai joben,trenci lung,ca un artist
Paseai alene, de ganduri cuprins
Sa fi intins o mana, te-as fi atins.

O usa s-a deschis, era un vernisaj,
Privire-albastra, a inimii mele miraj.
Tu ai intrat privind mirat in noapte,
Din nou o usa pe noi doi ne desparte.

Ramas-am langa o fereastra, seara argintie,
Privind cum in preajma-ti aparu o zglobie,
O ascultai doar, fara s-o privesti,
Parea ca iti vorbeste despre fresce vechi.

Minute-n sir privit-ai o panza cenusie,
Soarta oricui, putea sa fie,
Val dupa val, spargandu-se de tarm
Un copilandru biruind acel vacarm.

Cand am simtit ca vei pleca in noapte,
Am stiut clar, ca totul ne desparte.
Gandul, si dorul nu pot fi oprite,
Cate zile si nopti real, fericite!

(Camelia Ciobanu)

Pentru ca neancetat cauta o ratiune- cu siguranta o vor gasi."

"Razboinicii luminii isi pastreaza totdeauna stralucirea privirii.Adesea sunt lasi. Nu actioneaza totdeauna Sufera pentru lucruri inutile. Deseori se cred nevrednici de orice binecuvantare sau minune. De multe ori au parte de nopti albe, crezand ca vietile lor nu au sens. Tocmai de aceea sunt razboinici ai luminii. Pentru ca se intreaba. Pentru ca neancetat cauta o ratiune- cu siguranta o vor gasi."
P Coelho
♥♥♥

Asteptarea

E-atat de dureroasa asteptarea,
Ca o ploaie acida ce tulbura marea.
Ca un cer in noapte ramas fara stele,
Ca viata fara iubirea vietii mele.


Am inceput ziua crezand,cu speranta,
Si am traversat-o incercand sa-i fac fata,
Ei..durerii de-a nu te avea langa mine
Si-am intrat in noapte plangand cu suspine.


E drept ca niciodata n-am stiut sa cer,
Facand fata durerii,ridicand ochii inlacrimati spre cer.
Dar am asteptat...mereu am asteptat,
Ceva ...ce niciodata n-a venit de fapt.


Trag astazi linie si merg mai departe,
Rugandu-te sa uiti de mine..si mai departe,
Pentru prima oara iti cer,
Sa primesti rugamintea mea,
Ca si cand ai fi Dumnezeu din cer.

(Camelia Ciobanu)

Il Divo - Mama

Azi, draga mamica, trebuia sa implinesti 82 de ani. Dumnezeu sa te aiba in paza,sa te odihnesti in pace. Mi-e atat de dor mamica de imbratisarea ta! Te iubesc nespus!

Plecand, adesea te apropii..

Plecarea, in fapt e-un pas pe scara vietii.
Nu-ti poate face rau in relatia cu altii.
Plecarea nu-nseamna despartire
Nici departare de o adevarata iubire.

Iubirea nu e o-mbratisare
Un ceas nebun , nu e uitare.
Iubirea e ca si-a ta umbra
Plecarea nu trebuie sa fie sumbra.

E-un pas spre-o chemare-ndepartata
Lacrima alunecand pe a ta soarta
Cea draga tie va fi mereu cu tine,
Vei sti de vei cata-n privire.

Deci pleaca linistit si-ateapta,
Viata nu e mereu nedreapta.
Brusc poate vei simti caldura
Cuvantului cantat, dor al amandurora.

Plecand adesea te apropii
Asculta atent si glasul noptii,
Bucura-ti inima cu-un rasarit de soare,
Ea va veni aproape...caci o doare!

(Camelia Ciobanu)

Primavara noastra

Sunt prinsa intre o iarna si o vara
Sufletu-mi ramane ancorat in acea primavara.
Ninge frumos, noapte de iarna,
Soare traieste doar pentru mine-o vara.

Mainile nostre s-au intalnit in primavara,
Inimile si-au dat binete intr-o seara,
Trei trandafiri , suflet pur, neascuns
Lumina blanda in suflet mi-a patruns.

Iubesc plangand, stralucutorii fulgi de nea,
Ploi calde de vara,pe negandit vor aparea
Spre primavara sufletului tau ma-ntorc sfios
Traieste pentru cei ce te iubesc, cat mai frumos!

(Camelia Ciobanu)

Tatal meu- un om pe care vreau sa vi-l prezint astazi (in amintire), despre a carui viata merita sa cititi!

Ori de cate ori, ma simt lipsita de vlaga, sau vad in jurul meu oameni realmente terminati la 50 de ani, ma intorc la tatal meu.Un om care mi-a facut existenta, fila din povesti.
S-a nascut intr-un satuc mic: Poienile Oancei, al saptelea copil a doi parinti frumosi in suflet, intelepti in gandire. Dar la doar noua luni, soarta a facut sa ramana fara mama.
Si ca si cand n-ar fi fost de ajuns, un an mai tarziu, o boala crunta scarlatina i-a omorat cinci frati mai mari. Bunicul in doar doi ani s-a trezit fara sotie si fara cinci copii(cu varste intre 17-20ani). Cu tatal meu de doi ani si cu fratele sau de patru ani,plangea seara de seara, nestiind ce sa faca cu viata lui.Dumnezeu i-a daruit o a doua sotie.A mai avut si cu ea doua fetite. Si ca in povestea  fata babei si fata mosneagului, saracii lui baieti au avut multe de patimit cu mama lor vitrega. Dar au crescut, au plecat la oras, au invatat o meserie, si-au facut un rost pe lume si au trait atat de frumos incat, dragii mei, merita sa stiti si d-voastra, cum.
Taticul meu,vazand ca al sau tata, ramas pe mana fiicelor vitrege, n-a avut un sfarsit deloc fericit si frumos, si-a dorit atat de mult o fata, incat a avut curajul, sa ma conceapa la 14 ani dupa fratele meu. Avea 41 ani cand mamica mea, m-a adus pe lume. Cand tata implinea 50 ani eu aveam doar noua anisori. Dar mi-l aduc aminte cu mare drag. A fost cel mai bun tata din lume. O bomboana daca ii era oferita, el o pastra si mi-o aducea mie. A fost mecanic de locomotiva, toata viata sa. Un job greu, solicitant, dar pe care el l-a facut cu multa daruire. La 61 ani, iesind la pensie, nu s-a resemnat cu ziarul in mana, pe banci langa alti pensionari. Eu abia luasem la facultate si desi aveam bursa de merit(care in anii 1983, acoperea caminul si cantina), taticul meu dorea sa-mi ofere tot ce era cu putinta mai bun. Haine, carti, pachete cu mancarede acasa dar mai ales, multa dragoste. A plecat la tara si a facut casa noua(din temelii), la o varsta la care...poate era prea mult pentru orice om normal. Dar el era unul dintre cei alesi, un om deosebit din toate punctele de vedere. A facut si o pepiniera de stupi. Aproape 100 de stupi, cu care pleca , dupa sezon, la tei, salcam, sau flori de munte. 
Cand m-am casatorit, m-a ajutat cu copiii. Atat baiatul cat si fetita mea, au stat in bratele lui, ca si mine candva, si i-au ascultat povestile si invataturi despre viata. 
A murit exact cum a trait, la fel de discret si frumos, la 75 ani. Ultimele sale cuvinte spuse mamei, pe pat de spital, au fost tot pentru mine: "sa ai grija de fata!".
A iubit cu adevarat viata. Nu-mi aduc aminte sa-l fi auzit plangandu-se de ceva. Si probleme, desigur a avut. Dar cu nadejde in Dumnezeu si multa insufletire a luptat sa razbata in tot ceea ce trebuia sa intreprinda. 
O lectie de viata, nu numai pentru mine si fratele meu. Poate fi pentru oricare dintre cei care la 50 de ani simt ca nu mai au pentru ce trai. Ca nu mai sunt buni sa iubeasca si sa fie iubiti. Nimic mai neadevarat. Suntem tineri si frumosi. Putem si trebuie sa traim frumos fiecare an al vietii. Dar nepretuit oferit noua tuturor de bunul Dumnezeu. 

Prieten drag,

Cand esti dezamagit, inima ta este plina de tristete, sufletul tau plin de amaraciune si nu ajunge zambetul la gura ta... ...Iti doresc FERICIRE!

Cand disperarea bate la usa ta, si va fi greu sa te mentii calm, cand iti va fi greu sa-i suporti pe ceilalti, si vei avea impresia ca te scufunzi in propriile temeri... ...Iti doresc RABDARE!

Cand esti singur, cand iti lipseste dragostea, cand inima e

ste dispusa sa doreasca si sa iubeasca fara masura... ...Iti doresc IUBIRE!

Cand esti confuz si nu poti sa crezi in nimic, cand vezi ca ceea ce vrei si speri e imposibil de atins... ...iti doresc CREDINTA!

Cand esti trist si durerea din inima umbreste chipul tau, cand de atata plans ochii tai se inchid la lucrurile frumoase ale vietii ... ...Iti doresc BUCURIE!

Cand esti agitat si emotionat, cu un spirit nelinistit si noaptea iti este imposibil sa adormi... ...Iti doresc PACE!

Cand boala bate la usa ta, si corpul tau este slabit, cand doresti plinatatea vietii... ...Iti doresc SANATATE!

Cand simti ca fericirea ti-a intors spatele, cand iubirea pare sa fie doar o amintire ingropata in trecut, cand tradarea si disperarea iti ia dorinta de a simti focul iubirii in viata ta... ...Iti doresc O NOUA OCAZIE!

Si cand ti-ai recapatat FERICIREA si RABDAREA , cand DRAGOSTEA este cu tine, si CREDINTA este motorul existentei tale, cand ai suficienta BUCURIE , PACE si SANATATE , si viata iti ofera NOI OCAZII, nu uita sa le imparti cu altii...Doar asa te vei simti IMPLINIT!