Bunul meu tata,
Ma poti ierta ca
pentru prima oara-n viata am simtit o dorinta atat de mare sa vorbesc cu tine,
incat m-am asezat si-am inceput sa-ti scriu o scrisoare? De ce nu-ti vorbesc ca
de obicei? Nu stiu. Poate pentru ca mi-e rusine sa ridic ochii spre tine. Imi e
rusine de mine tatal meu drag. Mereu am pretins ca te iubesc. Si chiar cred ca
te-am iubit…in felul meu. Dar am gresit, stiind ca te supar.Si nu o data.
Si-aseara am gresit. Si tu stii asta. Am facut aproape imposibilul pentru a
atinge o inima, ce nu-mi poate apartine, nici dac-ar vrea. De aproape trei ani,
iubesc o inima, un om, care nu poate fi al meu. Stiam ca nu am voie, stiam c-o
sa te superi rau, dar am continuat. Poate a fost iubirea vietii mele, dar nu e
o scuza buna pentru tine. Mereu m-ai invatat sa nu-mi doresc ce apartine
altcuiva. Si eu te-am ascultat. Pana la el. Sigur nu tu ai vrut sa vad acea
fotografie, nici sa ma indragostesc de ea. Dar s-a intamplat. Bunul meu tata,
tu esti iubire, teoretic n-ar trebui sa te superi cand vezi o iubire adevarata.
Dar eu simt ca te-ai necajit rau. Poate si pentru cat te-am rugat sa-mi dai
voie sa iubesc aceasta inima.Stiam ca nu-mi vei da acceptul, dar am continuat.
Ca-mi merge cumplit de rau, stii. Cobor, in loc sa urc, si-am fost aproape de a
nu-mi mai dori sa pot urca din nou. Ca alta data. Da. Am fost pe punctual de a
renunta. Ma simteam obosita, atat de obosita si infranta incat singurul gand
care ma consola era ca-mi pot revedea parintii mai repede decat credeam. Si
aproape ma bucuram. Dar atunci ai ridicat tu mana tamaduitoare asupra mea, si
m-ai salvat. Apoi am vazut clar ca am doi copii care ar muri de durere sa ma
piarda si pe mine. Si-am inceput sa lupt din nou. Atat pentru a-mi gasi un job,
cat si …in continuare pentru a ma apropia de inima aleasa. Am fost plecata sa
muncesc. Dorul de fata m-a adus inapoi. Nu m-am inselat in privinta asta.
Niciodata nu mi-au placut banii atat de mult incat sa pot sta departe de cei
dragi. Dar odata revenita, lupta mea pentru a gasi un job pare zadarnica.
Trimit zilnic cv-uri, merg la interviuri, dar angajarea nu se concretizeaza.
Stiu ca tu iubesti rabdarea si energia calma. Sunt si zile cand uit, si plang.
Sunt la un pas de deznadejde, care iarasi stiu ca nu e a ta. Tu aduci bucurie
in inimi, nu indoiala, teama si deznadejde. Stiu bine. Si totusi ceva nu merge.
Si-atunci m-am gandit sa-ti scriu. Sa te rog sa ma ierti pentru tot ce-am
gresit in viata asta. Dar mai ales pentru ultima iubire. Teoretic, daca ma
ierti, nu trebuie sa mai gresesc. Dar, tata!. Eu iubesc! Cum sa opresc un
sentiment pe care oricat am vrut sa mi-l inabus…n-am reusit. Pana si acea inima
a vrut sa “ma ajute”. Mi-a trimis un mail in care mi-a vorbit urat.Lucru care
lui nu-I sta in fire. E deosebit, si bun.Tu stii bine asta. Dar a fost convins
ca daca-mi va “ordona” sa stau departe de el, eu voi fi o fetita ascultatoare
si asa voi face. E adevarat, un timp, de durere(tu stii ca un cuvant rau, doare
mai abitir decat o palma),
am batut in retragere. Am plans, am vorbit cu tine si cu toti sfintii.V-am
rugat sa-mi explicati de ce un om se poate supara pe alt om, fiindca acela il
iubeste?Si daca chiar s-a suparat, de ce nu mi-a explicat frumos? De ce-a
trebuit sa foloseasca cuvinte incarcate de rautate ? Grele? Dar dupa un timp,
am realizat ca si daca m-ar ura, eu tot l-as iubi. Doar ca nu trebuia sa-I mai
si spun asta. Luni de zile m-am abtinut sa-I mai scriu. Nu mi-a iesit pana la
capat. Uneori ma surprind ca deschid mail-ul si-I scriu. Nu neaparat ce simt
pentru el. Incerc sa-I explic ca-l iubesc atat de mult incat nu-mi doresc decat
sa fie fericit. Dar gresesc cu siguranta. Eu nu-l mai interezez. Si e corect.
Intalnirea noastra a fost o greseala. Acum suntem pe doua drumuri paralele.
Mergem amandoi doar ca eu cobor, in timp ce el urca. Si daca printr-o minine eu
as reusi sa urc din nou, nu l-as mai putea ajunge din urma. Poate si pentru ca
el, cand e vorba de mine, nu merge, ci fuge. Si totusi il iubesc.Si-as minti
daca n-as recunoaste ca mi-e tare dor de el.Ca-mi doresc sa-l mai vad macar o
data-n viata asta. Ca-mi doresc sa ma imbratiseze, si sa ma lase sa plang pe
umarul lui, pentru tot ce-am suferit de cand nu ne-am vazut. Ca-mi doresc sa
mi-l stiu prieten si nu dusman. Si prietenia e un pacat tata? Vreau doar
prietenia lui…sau am vrut. Stiu c-am pierdut aproape tot. Si ca bruma de curaj
ce-mi sta in inima e doar mila si bunatatea ta. Tata pot sa-ti promit ca n-o
sa-I mai scriu niciodata, nici macar pentru a-I ura La multi ani. Promit. Dar
asta nu va insemna ca nu-l voi mai iubi. Si-atunci? Cat de grav este? Te rog
iarta-ma , atat cat poti si da-mi din nou dorinta de a trai. De a ma uita in
oglinda si a vedea o Cami vesela, pozitiva, optimista, luptatoare. De a nu ma
mai teme de ziua de maine
desi nu mai am nici casa nici servici. Ajuta-ma sa cred ca tu te afli langa mine
si ca-mi vei da inapoi ce-am pierdut, ca lucrurile nu conteaza atata timp cat
ai un suflet bun sub soare. Sunt plina de defecte si pacate. Dar m-am nascut cu
doua calitati: bunatate si sinceritate. Tu stii asta cel mai bine.
Cred in tine bunul meu
tata. Te rog iarta-ma si da-mi viata inapoi. Caci am piedut bucuria de a mai
trai in ziua cand am pierdut apropierea de acea inima. Si-mi simt inca sufletul
sfasiat de cuvintele lui. Vindeca-mi inima Tata! Doar tu poti. Eu te iubesc…in
felul meu.Si n-o sa te mai rog sa ma ajuti sa ating o inima niciodata. Promit!
