duminică, 7 august 2011

Tu stii ca sunt cu tine...

‎"Oricate doruri te-ar goni …sa stii ca sunt cu tine… Oricate vise ai ravni… in vise sunt cu tine… Oricate patimi vei trai… tu stii ca sunt cu tine… Oricat prin lacrimi vei privi, eu plang in gand cu tine…"

...IUBIRE FARA MARGINI...

Mana ta...


Mina ta nu-i fara de temei fierbinte,
sau rece, grea ca plumbul, sau
usoara ;
eu vorba i-o-nteleg, si ea nu minte,
cum are obiceiul stapinul,
bunaoara.
E ca o frunza mare, pala, ce s-a scuturat
pe fruntea mea, sa
steie racoroasa,
si, cind pe umeri citeodata mi se lasa,
eu stiu de esti
sau nu esti suparat.
In parul meu ce albe-s degetele miinii
tale,
si-asa de visatoare, ca de femeie-mi par,
dar ard si dor de brate
pina la umar goale,
de-mi zic ca au in virfuri si-n podul palmei
jar.
Stiu orice linie sau vinisoara albastrie
a miinii tale, orisicit
de nensemnata,
dupa cum si dinsa pe de rost ma stie
si sa ma uite n-ar
mai putea vrodata.
(Magda Isanos)

Saruta-ma


Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în
stare
Sa stinga focul rau ce i-a cuprins,
Sa-i umple de
iubire si de soare.

Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si
surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca
si la-nceput.

Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or
sa moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de
primavara.
(Magda Isanos)

Tii minte-ntâia ploaie cum cadea,

Tii minte-ntâia ploaie cum cadea,
cu fulgere, cu stele lungi în ea?
Arborii stateau drept, intonând
imnul vietei si-n zarea fosnind,

verde ca un codru lichid,
s-auzeau cerurile cum se-nchid, se deschid.

Si noi stateam ca pomii în picioare.
„Nimic nu moare, mi-ai soptit, nu moare...”

Si plantele cresteau, ne faceau semne,
ca niste mâini, ca umbre nempacate,
se straduiau spre viata sa ne-ndemne
si iar cadeau în deznadejde toate.
(Magda Isanos)

Tu esti în inima mea ca un dar neasteptat si mult prea scump


Tu esti în inima mea ca un dar
neasteptat si mult prea scump,
pe care
il cercetez mirata iar si iar,
cu-aceeasi nesecata desfatare.
Esti
tainica-mi putere si mandrie,
de când te stiu mi-i cerul mai aproape
si
nu mai pot durerile sa vie,
sa-mi tulbure-ale sufletului
ape.
Tu mi-ai facut tarana mai usoara
si inima asa de dulce, grea,
ca
ramura ce toamna se-mpovara
de greutatea roadei de pe ea.
Asemeni unui
mare cer cu stele,
mi te-ai rasfrant în suflet ca-ntr-un lac,
si-adanci
de-atuncea-s gandurile mele,
de aur glodul inimii, sarac.
Acestea toate
sa ti le platesc
nu voi putea, ci lasa-ma macar,
risipitorul
meu, sa te iubesc,
din darurile tale dandu-ti dar.
(Magda Isanos)

Eu scriu acum , iubire...

Eu scriu acum , iubire,
cu suflet ars de tine
pe-albastra mărginire
din cerul meu de dor
şi vorbele-mi cad limpezi
sclipind diamantine
şi tot dorindu-ţi chipul
prind aripi pentru zbor.

Nu plânge înserarea
ce-ncet pe noi se lasă
înveşmântând lumina
cu aripile-i moi,
scrisoarea ta-i la mine,
o ţin mereu pe masă
şi chiar de n-ai trimis-o,
o ştim doar amândoi.

Să-ţi ştergi, iubire,
geana de roua fermecată
şi să o pui în şipul
din care scrii mereu
şi dorurile toate
le-aruncă-nfiorată,
că-n munţii mei albaştri
aştept să le prind eu..

Leonid IACOB

sâmbătă, 6 august 2011

Eu, iubite, am aprins candela stelelor ...


"Iubite, 
ia cântecele mării transformate 
în păduri de sunete palpitând  
în noaptea de spaime 
a eului de frig îngheţat 
şi fă-le cunună. 
Ia şi scoicile 
ce se scriu în imensitatea nisipului 
plecat din adâncuri 
ca să devină timp 
şi fă-le salbă. 
Ia greierii ce muşcă felii de lună 
ca să întoarcă pădurile în noi 
cu cântece 
ce nu mai ştiu să înoate 
pe marea de vise 
şi fă-i aezii dorului. 
Eu, iubite,  
am aprins candela stelelor 
ca să te uiţi 
în adâncurile sufletului meu, 
acolo unde iubirea 
mai zace doinind 
pe un ciob de tăciune. "

Când luna îmi va bate-n geam Am să te-aştept când noaptea e târzie

"În palme-au crescut de dragul tău azi ierburi
Se unduie sub aburi grâne printre maci
De-ai să asculţi, e-un cor de pitpalaci
S-acopere-ale noastre neobosite certuri.

Eu ţi-am păstrat din soarele de vară
În ochii mei până azi o fărâmă.
O zmeură şi-o mură am în mână
Pe un sărut ţi-aş da la ceas de seară.

Mi-am pus şirag roş’ de mărgele
Şi multe alte trucuri femeieşti -
Ca să te facă iar să mă iubeşti -,
Eu am ales să fac din toate cele.

Când luna îmi va bate-n geam
Am să te-aştept când noaptea e târzie
Tu vei intra în frac şi pălărie
Şi-o noapte-ntreagă iar o să te am.

De oameni furnicar va fi-n cetate
La mine în odaie - doar noi doi:
Întoarce-vom iar clipele-napoi
Şi ne-om iubi apoi pe săturate.

Cum somnu-o să mă prindă-în braţe când mă ţii,
Topită de iubire şi de geruri,
Te voi lăsa să fugi, iubitule, spre ceruri
Dacă-mi promiţi că şi la anul vii."

Armik - True love

Eşti marea mea iubire,împreună-o să răzbim.


"Când tu baţi la poarta gândurile mele,
Simt, zâmbetul tău îmi luminează viaţa,
Şi-n şoapte fierbinţi îţi sărut buzele,
Numai în fiecare sărut le simt dulceaţa.


Iar dacă nu am sărutul şi mângâierea ta,
În suflet mă arde focul dragostei tale.
Nici în somn să te iubesc nu voi înceta,
Cu tine trăiesc clipe atât de speciale.


Mi-ai dat un strop din iubirea veşnică,
Tu ai adus dragostea,m-ai făcut fericit.
Iubesc vocea ta,e cea mai plăcută muzică,
Alături de tine nu mă mai simt nefericit.


Am să iubesc fiecare clipă din viaţa ta,
Ah !mă simt atât de minunat când ne iubim.
Tu-mi oferi clipe fermecate în viaţa asta,
Eşti marea mea iubire,împreună-o să răzbim."

Mi-e dor de noi...

De-ai să te-ntorci

"De-ai să te-ntorci, am să-ţi trezesc fiorul
De a iubi o singură femeie
Am să aprind în tine o scânteie
Ce va încinge-n trupul tău iar dorul.

În nopţi de basm noi vom goli potire
Pe scară de mătase ne-om înălţa spre cer
Nu vreau, iubitule, ca să te simţi stingher
Când te-oi scălda în valuri de iubire.

Mă vei iubi cu patimă nebună
Din braţe-mi nu vei vrea să mai pleci;
Voi fi pădurea ta cu păsări şi poteci


În nopţile de vară cu stele şi cu lună.
Ne vom iubi cu patimă, febril,
Târziu, privighetoarea ne va preface-n tril."

Albul Crinului de ieri- regret divin.

Miros de Crin îmbătător-fermecător,
Miros de Crin dulce- otrăvitor,
Miros de Crin înnăscător-ucigător,
Miros de Crin înălţător-nemuritor !
Roua alunecînd pe Crin-lacrima mea,
Umbra florii de Crin-tristeţea ta ,
Valsul petalelor de Crin-Iubire şi Destin,
Albul Crinului de ieri- regret divin.
Îngenunchiată-mi e iubirea,
În faţa geloziei false,
Sărutul tău şi tăinuirea ,
Oare ale sorţii sunt dulci farse ?
Dispar precum nisipu-n mare,
Scăldându-mă în amintiri,
Nu mai aud a ta chemare,
Nu mai aştept dulce sosire…

joi, 4 august 2011

Să mă răcoreşti cu suflarea

În palmele tale adunate căuş
Aş vrea să-mi fac cuib - nu-mi trebuie casă;
Să-l împletesc cu ramuri de vis şi muguri de dor,
Să mă hrănesc cu mana cerească a ochilor tăi
Şi setea s-o sting cu lacrima timpului ce trece;
Să mă răcoreşti cu suflarea ce-adie-n parfumuri de floare;
Când o să-mi fie frig să mă-nveleşti cu părul tău de mătase
Şi să mă speli cu rouă de irişi, curat să mă sui înspre stele.
(George Zafir)

marți, 2 august 2011

În fiecare zi stau de vorbă cu sufletul meu


În fiecare zi 
stau de vorbă cu sufletul meu 
şi-l întreb ce mai face şi ce 
gânduri mai are, 
îl întreb de ceva îl mai doare, 
sau ce bucurie-i 
mai pot da chiar eu. 

În fiecare zi, 
pun sufletul să vorbească 
cu păsările, cu cerul şi cu florile, 
cu brazii, izvoarele, 
apoi îl pun să se-adape, 
îl pun să adune la el şi să mângâie 
toate cântecele ce le cântă 
stelele, oamenii, soarele. 

Dar cel mai mult îl învăţ 
cum să dăruie lumii 
cuvânt de lumină, 
cum să legene dorurile, 
s-aline suspinele 
şi să cheme iubirile 
în flori de grădină. 

Iar el te cheamă pe tine, 
pe tine iubire-femeie, 
ca să-i dăruieşti 
taina lumii şi-a ta 
şi-a iubirii scânteie, 
Apoi îl las să vorbească, 
şi să-ţi asculte glasul duios. 
Vezi de-aceea stau de vorbă 
cu sufletul meu 
şi mi-e bine şi-mi este frumos. 

Leonid IACOB  

Ce faci destinule cu mine?

Ce faci, Destinule, cu mine?
De ce mă trimiţi la Stele?
Sunt Muritor, nu se cuvine,
Să mă ridic atât de sus, la ele!

Am visat să am o Stea,
Dar nu pot să o ajung!
Ea se strecoară prin perdea,
Ale ei raze mă străpung.

Am fost mereu un visător,
Si un romantic Incurabil,
Prin Universul vesnic, Trecător,
Nu pot sa fiu Inconfundabil.

Steaua va rămâne sus, în zare,
Eu voi fi aicea pe Pământ,
Lumina va veni din depărtare,
Iar eu? Doar IMNE am să-i cânt!