La pasion

Doar in vis poti fi al meu

Celui care considera ca e riscant sa-ti asculti glasul inimii...

Cineva e convins ca dragostea la prima vedere exista,ca poate deveni profunda si frumoasa,dar.in acelasi timp simt ca e la fel de convins si ca e riscant sa-ti asculti glasul inimii.Nu pot sa-l contrazic.Dar......eu cred ca daca te indragostesti,merita acordata o sansa,chiar si pe a doua celui drag.Nimeni nu-l poate pacali la infinit pe celalalt.Dragostea adevarata.e atat de rara si de nepretuit.incat merita sa riscam...pentru a o gasi!Doar riscand putem castiga! 

Te-astept...

As vrea sa te astept
In ploaie intr-o zi,
As vrea sa trezesc
Mireasma florilor tarzii.
Ca roua din zori
Inlacrimand petale,
Ne nastem plangand
Cu un drum pentru fiecare

Viata uite trece
Clipele se despletesc
Tace singur timpul
Anii toti se mistuiesc.

Ne asteapta izbanzi
Esecuri sau iubiri
Frumoase amintiri
Sau grele despartiri.
Cernitele ploi
Pe chipuri canta rar
Pe nopti umbre cad
Si ard cu gust de jar.

Si pasii se duc,
Pe drumuri fara rost,
Si nu inteleg
Iluzia ce-ai fost.
Cum plang dimineti
In glasuri ce soptesc.
As vrea sa te astept
Sa-ti spun ca te ïubesc.

Cand tu taci...

Cand tu taci....
Niciodata nu stiu, niciodata nu stiu
Ce asculti cand taci
Ochii mei te privesc si au cazut in genunchi
Dar tu taci…dar tu taci
Intre noi este vid si uitare si frig
Doar atunci cand taci
Ma pandesc patru zari, patru cai de olac
Dar tu taci…dar tu taci
Nori-n casa au cazut, ceasul in gol a batut
Fiindca taci, fiindca taci,
Fiindca taci, fiindca taci,
Nici nu stii cat ma dori,
Cand tu taci
Niciodata nu stiu, niciodata nu stiu
Ce asculti cand taci
Poate in mine ai fugit, ca o rana in cutit
Dar tu taci…dar tu taci
Si confunza in cor, iar si maine cand mor
Doar atunci cand taci
Intrebari m-au cuprins, toate imi sunt in adins
Dar tu taci…dar tu taci
Dar cat de mult te iubesc,
Cand tu taci. 

Noi provenim din iubire...

,,Legea suprema a dezvoltarii o constituie legea unitatii si a luptei contrariilor......Noi provenim din iubire. Nazuim catre ea si ne intoarcem la iubire.......Iubirea este acel program suprem pe baza caruia se dezvolta intregul univers " (Alexei Nicolaevici-Lazarev)

Cand cineva iti spune "te iubesc"...

Cînd cineva îţi spune “te iubesc”, simţi că-ţi cresc aripi. S-ar putea să te simţi flatat, or s-ar putea să te simţi îngrijorat pentru că nu-ţi doreşti dragostea ce-ţi este declarată. Dar, ştii tu oare că iubirea pe care o simte altul pentru tine este locuinţa conştiinţei, a inimii şi a minţii sale? Ştii tu, oare, că acela ce simte dragostea este merituosul autentic? Acela ce poate iubi este acela ce poate simţi, trăi, arde, visa şi vindeca? Ştii că “iubitorul” locuieşte în palatul de aur al dragostei atunci cînd îţi spune cu toată inima “te iubesc”? Nu despre tine este vorba în lăuntrul unei declaraţii de dragoste. Tu eşti numai un stimul. Iubirea, însă, vorbeşte despre cel ce-o simte. Despre cel ce-o exprimă. Iubirea este în starea de conştiinţă a “iubitorului”.

Cînd îţi spune “te iubesc”, celălalt îţi vorbeşte despre locuinţa frumoasă a sufletului său. Îţi descrie locul interior din care te vede şi ochiul prin care te priveşte. Iubirea îl face neasemuit de frumos pe cel ce-o trăieşte cu întreaga fiinţă. ŞI această stare de iubire se răsfrînge, apoi, şi-n jurul lui, dar nu pentru că ar face personal ceva pentru aceasta. Iubirea nu se răsfrînge ca un efect al meritelor personale, cît pentru că ea se naşte într-un spaţiu sacru ce-l înconjoară pe acela ce iubeşte. Energia iubirii se transmite spontan, fascinant, tulburător, iar aceasta poate speria, poate îngrijora, poate..răni, tulbura sau poate respinge. Nu, nu iubirea respinge, căci iubirea nu respinge niciodată. Gîndurile noastre despre iubire ne îndepărtează de ea. Gîndurile noastre omeneşti îşi cresc picioare înalte pentru a fugi de iubire. Cu fiecare iritare, nefericire, judecată sau gînd negativ, ne ducem mai departe de spaţiul sacru al dragostei şi aceasta-i alegerea noastră. Cu fiecare bucurie şi cu fiecare clipă de iertare, ne apropiem de dragoste şi avem şansa extraordinară a renaşterii noastre în acela care poate spune “te iubesc”.

Ar fi de dorit, ar fi de visat şi ar fi de căutat în fiecare zi starea de a fi tu “iubitorul”, căci în trăirea ta se piteşte frumuseţea şi-n puterea ta de a iubi se găseşte fericirea după care alergi neîncetat. În tine se află ochiul frumos, ca şi acela urît. Prin ochiul tău vezi “bîrna” sau “floarea” altuia. Dar, orice ai vedea, orice ai descrie, orice ai spune nu faci decît să descrii, să vezi şi să spui..cine eşti tu în lăuntrul tău. Gura îţi descrie inima şi, fie că vorbeşti de bine, or de rău, tu descrii starea de conştiinţă din care vorbeşti. Dacă spui şi simţi “te urăsc”, are asta legătură cu cel pe care-l urăşti? Nu, nu are. Deşi asta crezi. Deşi ai argumente să crezi. Îţi spui cît este de rău, de vulgar, de absurd, fanatic, nechibzuit, obraznic sau prost..”subiectul” urii tale. Dar..îl descrii din tine însuţi. În tine s-a cuibărit percepţia urii. ŞI aceasta este o stare de conştiinţă aflată la polul opus iubirii. De aceea poţi fi frumos în dragostea ta, dar..niciodată în ură. Poţi fi frumos în iertare, dar niciodată..în zbuciumul minţii tulburate. Pentru un om este firească şi tulburarea, dar să nu rămîi în ea mai mult decît ai rămîne cu degetul într-o baltă murdară. Căci..de acolo nu vei putea simţi “te iubesc” şi nu vei găsi gîndurile de dragoste pe care le visezi. Dintr-o baltă “murdară” nu poţi scoate apă bună de băut, cum dintr-o stare de spirit de “baltă” nu ai cum să simţi şi să gîndeşti dragostea. Cel ce spune “te iubesc” este fericitul şi frumosul lumii. Căci atunci el descrie “lăcaşul” interior din care priveşte obiectul iubit. De aceea nu ai un merit maret cînd altul te iubeşte, cît atunci cînd tu însuţi..iubeşti.

Ramai cu mine toata seara...

Nu-i nimeni... nimeni să ne vada si să ne-auza -

Nu pleca.

Da-mi degetele-ti inelate să le sarut ca si-altadata,

Da-mi degetele-ti inelate -

Poeme-n pietre nestimate -

Vreau să le-nvat pe dinafara si să le cânt,

Da-mi mana toata.

Căci nu-i în tot salonul alta, asa, la fel ca mana ta.

Ramai cu mine toata seara ...

Ce-ti pasa daca-o să sfarseasca

Orchestra valsul? ...

Tu nu stii

Ca nu-i în tot salonul altul la fel cu mine să iubeasca?

Deschide-ti bratele -

Altarul în care mă-nchinam alt'data -

Deschide-ti bratele si prinde-mi în ele bratele-obosite.

Apleaca-ti gura-nsangerata,

Si sarutarile-ti aprinse inseamna-le pe obrazu-mi pal.

Inseamna-le la rand, să-mi steie pe veci de paza,

Neclintite,

Ca pasarile legendare pe malul lacului Stymfal!.

Ion Minulescu

Podul dintre inimile noastre...

Lacrimele mele, lacrimele tale,

Rouă de dor din tristeţe născută,

Au udat din belşug ale aşteptării petale,

Din floarea iubirii nenăscute.

Speranţele mele, speranţele tale,

Pod au construit între inimile noastre,

Aproape ne-au făcut depărtarea,

Iar clipere revederii, atât de frumoase.

Zilele noastre câte au mai rămas,

De-ar fi să le putem aduna împreună,

Să stăm cu iubirea în ultim popas,

Cu ultimul clar de lună...

In singuratati depline...

Dor din gânduri rătăcite,

Revărsat din suflet singur,

Tot mai jalnic cade-amurgul

Peste braţele-ţi de lut!

Glas trecut de zări înalte,

Ochii-ţi stele călătoare,

Căzătoare-n miez de noapte

Plâng coroana muritoare…

Tu, copil orfan de timp

Lacrimi-ţi scriu a ta poveste

Ce din lanţul de-amintiri

Scuturat-au flori bătrâne.

Peste tine cerul doarme,

Aşezând inimi scăldate

În singurătăţi depline,

Peste tine…

Chipul tau...ochii tai...

Stînd pe bolovani de piatră

Și privind la cer cu stele,

Mi-amintesc acele clipe

De iubire în tăcere.

Răscolesc prin amintirea,

Ce trecutu-mi reînvie

Și îți văd parcă aievea

Chipul plin de fericire.

Stînd pe bolovani de piatră

Și privind la luna plină,

Meditez cum oare viața

Mi-o pot face mai senină?

Și te văd aievea iarăși

Dulce amintire vie,

Cum apari iar înaintea-mi ,

Aducîndu-mi bucurie.

Stînd pe bolovani de piatră

Ambii sub bolta senină,

Modelăm din dulci cuvinte

O văpaie de lumină.

Răsării atunci din ceață,

Tu fantasmă de minunată,

Ca iluzia de-o viață

Să-mi fie întemeiată.

Dj Project & Giulia - Mi-e dor de noi (new song 2011)

Cat mi-as dori imbratisarea ta...

Sunt momente in viata cand ti-e atat de dor de cineva, incat iti vine sa-l scoti din visele tale si sa-l imbratisezi cu adevarat.

Fac din speranţe un castel ,zidit în clipe de visare...

Fac din speranţe un castel
Zidit în clipe de visare,
Amestec murmure-n pastel
Şi le aştern într-o scrisoare.

Întâi tuşez o adiere
În loc de părul roşu-mac,
Obrajii-i ţes ca mângâiere,
Şi-n loc de buze arcuri tac.

Pe trup pun unduiri de rouă
Ce curg pe sâni ca murmurări,
Iar spre adâncuri plec o nouă
Rostire-n tumult de vâltori.

Pe coapse-oi zugrăvi icnire
Ca-ngemănare în destin,
Tablou din şoapte de iubire
Îţi fac şi-n suflet îl reţin.
( Ovidiu Parau)

Şi ne-am iubit ! Ţi-aduci aminte ?

Că ne iubim - şi-o ştie lumea toată
E-adevărat ;
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti
Şi nu va şti-o, poate, niciodată

Ne-am cunoscut în ţara-n care-alt'dată
Manon Lescaut iubi pe Des Grieux,
Într-un amurg de toamnă, orchestrate
În violet,
În alb,
În roz
Şi-n bleu.
Şi ne-am iubit întâia oară-n parcul
În care Nimfele de marmură privesc,
Cu ochii-ntrebători, către peluza
Pe care-un Zeu îsi pregăteşte arcul,
Să-şi bată joc de cei ce- l ocolesc .

Şi ne-am iubit !
Ţi-aduci aminte ?
Bluza
Ah ! Bluza ta pe sânu-ţi decoltat
Părea un peplum de mătase, sfâşiat
Pe sânul unei Venere ce moare !

Şi ne-am iubit cu-atâta nebunie.
Că statuele albe ne-au privit
Cu ochi geloşi,
Iar zeul a-mpietrit
În mâna cu-o săgeată-otrăvitoare !

Şi ne-am iubit,
Şi-azi toata lumea ştie
Că ne iubim .
Dar cât ne vom iubi
Nici noi nu ştim,
Nici lumea nu va şti !
(Minulescu)

Spre cerul inimii mele...

Păsăre albă călătoare,
Cu zbor frenetic în plutire,
Zbori cu aripi de dor.
Spre cerul inimii mele,
Cu al meu dor călător.
O privire,tu să-mi dai,
Eu un zâmbet îţi trimit.
Dorul tu să mi-l alini
Sufletul să îţi fie plin,
Presărat cu stele mii
Şi miros de crini.

Iubirea nu moare niciodată

Inima tu mi-o înseninezi.
Și sufletul îmi alini cu al tău cântec,
De dor,iubirea eternă….
Iubirea nu moare niciodată,
Dacă moare,atunci nu a fost iubire.
Cu ochii înlăcrimați privești
Dor și amintire te leagă
Iubirea nu apune niciodată.
Veșnică în tine este,
De te părăsește vreodată
Iubirea mereu revine.
E un ocean,în care te scufunzi
Și adâncul ei e nemurire.
Cu ochii ei profunzi privești,
Și vei știi că asta e iubire.
Iubirea aduce în om divinitate.
Că revine tot mereu.
Suferință e de multe ori,
Dar iubirea nu apune niciodată.