vineri, 6 mai 2011
joi, 5 mai 2011
Mi-e ploaie de tine...
Da, “ploua cum n-am mai vazut” ar fi zis Poetul, ploua incet si ploua cald, ploua a ganduri frumoase si-a dor de iubire. Ploua cu stropi ca petale de maci si cu-ncapatanat miros de mere verzi. Ploua a cer si-a nori ce par ingeri cu aripi intinse spre noi, ploua a cantec si-a zambetul tau, ploua in mine… dar ploua a tine. Ploua, si eu iti dansez printre picuri ce-mi mangaie trupul, gingas de parca mi-ar fi mainile tale. Ploua a gand de iertare si-a vise-mplinite, ploua a sperante si-a vise frumoase, ploua a sufletul meu cuibarit in inima ta. Da, “ploua cum n-am mai vazut”, ploua a soare, iar eu…
“Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
“Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă,
Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi,
Să ameţească, privindu-mă astfel, bărbaţii.
Ştiu că-i urât să spui “Sunt cea mai frumoasă femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevărat,
Dar lasă-mă atunci când plouă,
Numai atunci când plouă,
Să rostesc magica formulă “Sunt cea mai frumoasă femeie”.
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că plouă
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…”
Şi-mi stă bine cu franjurii ploii în păr,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că-i vânt
Şi rochia se zbate disperată să-mi ascundă genunchii,
Sunt cea mai frumoasă femeie pentru că tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii că te-aştept,
Sunt cea mai frumoasă femeie şi ştiu să aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecătorii adulmecă ploaia să-i simtă mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei…”
(Ana Blandiana)
Femeia in arta si in viata
Femeia nu are varsta. Femeia are un trup, un status, o culoare a pielii, o etnie, o religie, o cultura si un suflet. Dar nu are varsta. Femeia se defineste prin epoca in care traieste si prin cei care o iubesc. Femeia arareori se iubeste pe sine si arareori se intelege. De ce? Poate pentru ca are atatea functii si atatea lucruri de dus la capat incat multidimensionalitatea ei e greu de cuprins in cuvinte.
"O frumusete eleganta" de William Clarke Wontner (1857 - 1930) Iubita, sotie, mama, bunica, prietena, artista, om de stiinta, femeie... si ar mai fi multe. Picasso a vazut femeia fatala si multifatetica, Dali a vazut-o atat de complexa incat a renuntat a mai intelege fiecare particica in parte si a iubit intregul. Femeia danseaza in istorie sub semnul transformarii si al devenirii, caci fiecare celula de viata cere de la ea sa fie altcineva. Barbatul nu e atemporal: razboinicul si vanatorul s-au transformat de-alungul timpului in barbatul care petrece multe ore la birou, are salar bun si ne face sa radem. Femeia insa ramane sotie si mama inainte de toate.
"Femeie in fotoliu" (1913) ---------------------------- "Cap rafaelesc explodand"
Pablo Picasso ----------------------------- Salvador Dali
Femeia e supusa vicisitudinilor modei. In trecut, femeia durdulie era cea mai cautata pentru ca simboliza longetivitate, sanatate si o masinarie de facut copii cu garantii. In prezent femeia-schelet are cea mai mare trecere pentru ca medicina a avansat suficient pentru ca un corp firav sa ajunga la batranete. Ceea ce nu intelege femeia moderna e artificialul intregii situatii prezente. Ceea ce vrea sa faca femeia moderna e sa stearga cu buretele milioane de ani de evolutie. Ceea ce spera femeia moderna e ca intr-o zi sa se descopere o dieta-minune si chirurgiei estetice sa-i scada pretul. Ceea ce nu stie femeia moderna e ca fiecare corp e individual, fiecare corp e prins in radacini genetice si ca oricat l-ai cioparti si pedepsi, el ramane acelasi. Ceea ce ar trebui sa faca femeia moderna e sa invete sa se iubeasca pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce moda vrea sa faca din ea, sa isi imbratiseze radacinile, sa inteleaga ca fiecare femeie are un corp cu o constitutie diferita, ca genetica nu poate fi invinsa, ca singurul remediu natural e de a ne accepta propriul corp, de a-l iubi si ingriji, pentru ca nu avem decat unul.
"Tanara sotie" (1840) de Alexei Vasilievich Tyranov (1801- 1859)Nu cred ca exista pe lumea asta femeie care sa fie in totalitate multumita de corpul ei, dar statistic vorbimd, numarul femeilor care raman singure pentru ca nimanui nu-i place de ele, e foarte mic. Fiecare sac are petecul lui. Ceea ce tie nu-ti place altuia poate sa-i placa mult. Uimitor e ca daca ne uitam la femeile din aceste tablouri, fiecare in parte e frumoasa, nu pentru ca e perfecta, ci pentru ca in fiecare pictorul a descoperit ceva frumos. Nu toti suntem pictori, dar toti stim sa citim printre randuri.
"Marie Antoinette à la Rose" - Élisabeth Vigée-Lebrun (1755 - 1842)Ceea ce e si mai surprinzator e ca invatam sa traim cu o anumita inaltime, cu o anumita boala, dar ne este foarte greu sa invatam sa traim cu cateva kilograme in plus. Mai rau de atat e faptul ca incercam in moduri atat de stupide sa scapam de ele incat ajungem sa ne debilitam corpul pana la suferinta. La ce bun toate astea? Pentru a fi in pas cu o moda careia nu-i pasa de noi si de sanatatea noastra?
Cea mai mare fericire...
Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ţi mărturiseşti iubirea.
Octavian Paler
Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze...
“Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze de la tâmple până la glezne,
Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.
Iubiţii mei, priviţi dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-şi ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.
De frânghiile ploii mă caţăr, mă leg, mă apuc
Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele.
Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc,
Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.
Să fac legătura-ntre voi şi-ntre stele.
Ştiu, voi iubiţi părul meu grav şi năuc,
Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.
Priviţi până o să vi se atingă privirea de vânt
Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe -
Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,
Gleznele mele n-au purtat niciodată cătuşe!
Braţele mele ca nişte fulgere vii, jucăuşe -
Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,
Gleznele mele n-au purtat niciodată cătuşe!
Lăsaţi ploaia să mă îmbrăţişeze şi destrame-mă vântul,
lubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi -
Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,
Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!“
(Ana Blandiana)
lubiţi-mi liberul dans fluturat peste voi -
Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,
Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!“
(Ana Blandiana)
Si va veni o vreme...
Şi va veni o vreme cînd totul va fi ceaţă,
prin burgul nins de ploaie vor înota cirezi,
şi-mi va fi frig şi silă ca într-o dimineaţă
în care-n niciun înger nu o să poţi să crezi.
Vor străluci în geamuri batalioane triste
de dame îmbufnate şi conţi triumfători,
prin pomii grei de noapte vor atîrna batiste,
în sufletele noastre se vor ascunde nori.
Şi-ţi voi suna la uşă dar nu îmi vei deschide,
şi-ţi voi lăsa cafeaua cu lapte lîngă prag,
şi ţi-oi broda cuvinte şi versuri insipide,
ca să zîmbeşti în taină şi ca să îţi fiu drag.
Iar tu, nedumerită, ascunsă în dantele,
sătulă de oraşul în care ne-am topit,
vei şuiera trăsura şi melci în catifele
te vor purta albastru prin parcul adormit
ca să te coloreze şi ca să uiţi de toate
cîte ţi-au scris în palmă nebunii de la schit
şi-o să te ştiu frumoasă şi vie şi departe
şi, ştiind acestea toate, o să fiu fericit.
prin burgul nins de ploaie vor înota cirezi,
şi-mi va fi frig şi silă ca într-o dimineaţă
în care-n niciun înger nu o să poţi să crezi.
Vor străluci în geamuri batalioane triste
de dame îmbufnate şi conţi triumfători,
prin pomii grei de noapte vor atîrna batiste,
în sufletele noastre se vor ascunde nori.
Şi-ţi voi suna la uşă dar nu îmi vei deschide,
şi-ţi voi lăsa cafeaua cu lapte lîngă prag,
şi ţi-oi broda cuvinte şi versuri insipide,
ca să zîmbeşti în taină şi ca să îţi fiu drag.
Iar tu, nedumerită, ascunsă în dantele,
sătulă de oraşul în care ne-am topit,
vei şuiera trăsura şi melci în catifele
te vor purta albastru prin parcul adormit
ca să te coloreze şi ca să uiţi de toate
cîte ţi-au scris în palmă nebunii de la schit
şi-o să te ştiu frumoasă şi vie şi departe
şi, ştiind acestea toate, o să fiu fericit.
miercuri, 4 mai 2011
Omul afectiv si omul rational din noi...
Octavian Paler
A fost iubire,este si va fi!
Asemeni unui cântec de iubire.
Îl las să se înalțe către cer,
Tremurător și blând,spre nemurire.
Culorile din flori le-adun în suflet
Și simfonia lor o-ndrept spre voi,
Spre inocența ce există încă
Dinspre noblețea ce se află-n noi.
În frunzele de arbori...blând fior,
Ascund cu teamă greul disperării
Să-l ducă vântul pe aripa lui,
În ceasul de visare-al înserării.
În limpezimea de cristal a apei
Păstrez speranța mea de zi cu zi,
Eliberându-mi sufletul de neguri.
A fost iubire,este și va fi!
Chiar de vei ramane un dor neamplit...
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe - si poate n'ai sa vii...
... Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti -
Si poate nici odata aevea n'ai sa fii...
Dar eu visez - si visul aripile-si întinde,
Dar eu visez - si visul din nou mai mult s'aprinde,
- Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n'ai sa fii
Ori esti, - dar prea departe, si pururi n'ai sa vii.
Sunt soapta-nlacrimata-a unui val...
Eu sunt ce sunt și scriu mereu
Îndrăgostită-ntruna de himere.Sunt o culoare-n curcubeu
Sau steaua ce se stinge în durere.
Sunt șoapta-n lăcrimată-a unui val,
Ce antice epave pe dedesupt ascunde,
Și chiar suspinul înecaților aduși la mal,
De liniștea periculoasă-a unei unde.
Eu sunt un drum către mistere,
Sunt fulgul mic de nea topit în gene,
Sunt viața născută din durere,
Și încă sunt stăpâna visurilor mele.
Mai sunt ceva ce încă voi nu știți,
Sunt susurul de apă ce curge liniștit,
Sunt spaima acelora mereu mințiți,
Acelora ce plâng și nu mai vor nimic.
Ne-am epuizat in asteptare...dar...
Octavian Paler
Cred...
Octavian Paler
Abonați-vă la:
Postări (Atom)