ERNESTO CORTAZAR - Sentiments

Citatul zilei 01.01.2011

Fiecare problema are in mainile ei un dar pentru tine.
Richard Bach

Dorul...la trecerea dintre ani...

Poate trecerea dintr-un an, in altul, sa dea o noua dimensiune sentimentului de ..dor? Adanc fiind inradacinat in suflet, simti cum deodata se desprinde. Si esti gata sa crezi..ca..va pleca din inima-ti Dar nu se intampla. De fapt el...creste..si e mai trist si nu-si gaseste locul. Te priveste cu ochi mari si tristi. Te ia de mana si te face cu neegalatu-i farmec sa-ti intorci privirea spre anul din care tocmai ai plecat... Si iti arata cu o precizie de invidiat...tot ce doreai poate...sa uiti....Clipe de prea mare fericire ori de prea mare intristare.Zile cu soare si nopti de visare...Iar dupa ce se asigura ca te-a plimbat exact pe unde si-a dorit...se aseaza umil, cu capul aplecat..asteptandu-si parca  sentinta.
-Ai vrut sa plec din inima-ti...si nu pot sa te condamn...ti-am pricinuit atata rau...ma vei ierta vreodat?
-Nu ai de ce sa-ti ceri iertare.Nu tu mi-ai facut rau.Ci singura...Am dorit...o fericire ca-n povesti...si..m-am ales..cu tine! 
Iar de te vede zambind...nu mai conteaza ca ai ochii plini de lacrimi...De fapt asta-si dorea...Sa se asigure ca el...e din nou important ...Si cu un an mai mare...in viata ta...Il vezi cum se strecoara linistit in coltul stiut doar de tine... si-adoarme... Efortul sau din noaptea de revelion n-a fost in...zadar. E ferm convins ca-n zori...ii vei povesti ca altadat...cum aparea cel drag...in vis... Iar el are si-un raspuns...o intrebare de-i vei adresa...
-Doar pentru ca tace...nu inseamna si ca nu mai existi pentru el...Si maine e o zi!

Happy New Year (ABBA)

Citatul zilei 31.12.2010

Suntem ceea ce gandim. Tot ceea ce suntem ia nastere din gandurile noastre. Cu gandurile noastre construim lumea.
Buddha

Unde esti...copilarie?...

...PRIVESTE-MI SUFLETUL...

Mi-ai spus tu...candva...

Mi-ai spus într-o dimineaţă
(sau poate într-o seară)
nişte lucruri foarte grave.
Eu,
nu ştiu de ce,
nu pot să le uit.
Mă fac că le-am uitat
şi mă mint că doar le-ai spus,
fără să le crezi.
Că le-ai spus ca să te convingi
că eu cred altfel.
Vieţi paralele...
Paralelele însă nu se întâlnesc niciodată,
Dar niciodată...
Să fi demonstrat noi
pentru prima oară în lume
că presupunerea prin absurd
că paralelele s-ar întâlni
e adevărată?
Îti dai seama ce grav ?
Le-am dat toată geometria peste cap...
(ENIGMA)

Era ..tot in decembrie...

Doar cateva ore..pana la un nou inceput de an...Pentru mine "Revelionul"..a incetat sa mai existe in anul in care l-am pierdut pe tata.Il chema Vasile.Mama se pregatea atat de minutios pentru sarbatorile de iarna...Am trait ani de autentica fericire in acasta perioada..Apoi i-am pierdut..Unele pierderi isi pun amprenta pe vietile noastre...Nu stiu de ce azi mi-am amintit cum l-am cunoscut pe sotul meu...pierdut acum si el...
Era tot in decembrie.Afara ningea frumos si linistit...iar eu eram..desi nu prea vroiam..la balul bobocilor celor din anul intai.Mama mi-a adus o superba rochie..mustar aurie,lunga.Si a tinut mult ca eu sa merg la acel bal.La un moment dat am vazut un tanar inalt,saten indreptandu-se spre mine cu o ceasca de cafea in maini.Sigur nu putea fi pentru mine.Nu-l cunosteam.Am intors capul in spate.Probabil altineva astepta canita aia.Nu am si apucat sa vad mai mult.Ne-am ciocnit...si cafeaua a ajuns pe frumoasa mea rochie...Cu lacrimi in ochi l-am apucat furioasa de maini...Cand i-am intalnit privirea..am inghetat!Avea cei mai mari,albastri si tristi ochi pe care ii vazusem vreodata.Un par bogat si ondulat..Un chip...atat de strain..si totusi atat de cald...L-am auzit spunandu-mi:
-Mii de scuze...era pt logodnica mea cafeaua...
Toti ochii erau atintiti spre noi...sala se invartea cu mine...deci avea o logodnica...trebuia sa fug..si am fugit!Dar el m-a ajuns din urma,mi-a luat mainile in ale lui si mi-a soptit:
-Te rog sa te intorci!
Si m-am intors...Am dansat un dans..si inca un dans...de fapt aproape toate care au urmat...Iar in zilele urmatoare....a trebuit si el si eu..sa luptam cu propriile familii..sa-i convingem ca iubirea noastra e frumoasa si puternica...Ca doar moartea ne va desparti...Si...asa a fost!
Anul acesta...am iubit pentru a doua oara..cel putin la fel de puternic ca in acea noapte...N-am dat dovada de mai multa intelepciune ca atunci...Cand l-am vazut..logic era sa omor sentimentul ce-mi incoltise in inima..in loc sa-i trimit un mesaj...Iar cand ne-am intalnit...poate-am gresit spunandu-i tot ce simt....Inimile noastre au batut la unison in clipa cand ne-am intalnit...Stiu asta...Daca ulterior s-au instrainat...inseamna ca asa trebuia sa se intample...Tot ce stiu e ca n-a fost dimineata in care sa nu sper intr-un miracol..si noapte in care intrata fiind, sa nu visez ca ziua urmatoare..va fi una mai aproape de inima lui...Acum...trec intr-un an nou...cu dorinta de a uita....tot ce-am visat... de ami vedea linistita de viata mea...cum am facut-o mereu...
Va doresc tuturor...o trecere frumoasa in noul an...sa iubiti si sa fiti iubiti..sa fiti mai buni in anul care va urma.
"La multi ani"..tuturor!

schiller | i need you | HD | live 2008

Nicu Alifantis - Numai noaptea

Colt de cer...

Dragostea e chiar parte din suflet. E de aceeaşi natură. Dragostea e o scânteie divină ca şi sufletul, şi tot ca el e incoruptibilă, indivizibilă, nepieritoare. E un punct de foc în noi, nemuritor şi infinit, pe care nimic nu-l poate mărgini şi nimic nu-l poate atinge. Il simţi arzând până în măduva oaselor şi-l vezi strălucind până în adâncurile cerului.

Victor Hugo

Laurentiu Duta - Visator (High Quality)

Ninge

Când iar începe-a ninge
Ma simt de-un dor cuprins.
Ma vad, pe-un drum, departe,
Mergând, încet, si nins.
Sub stresina, cerdacul
Se-ntuneca mâhnit;
Sta rezemata-o fata
De stâlpu-nzapadit.
(George Bacovia)

Ciss Revolution 1

Ai vrea sa printezi mai mult dar este prea scump ?
Sistemul de alimentare continua Ciss Revolution este solutia perfecta !
CISS Revolution
-Aceasta te va ajuta sa faci economii incredibile
-Nu vei mai fi nevoit sa cumperi cartuse noi sau sa cauti cele mai ieftine centre de refil
-Sistemele sunt dotate cu ultimile cipuri autoresetabile
-Castigi din start,aceste sisteme sunt unplute cu 100ml cerneala,pentru fiecare culoare,echivalentul a 14 seturi de cartuse originale
-Rezervoarele exterioare pot fi umplute ori de cate ori este nevoie,chiar si in timp ce imprimanta listeaza
-Beneficiezi de garantie & suport timp de un an de zile pentru oricare din sistemele Ciss Revolution
CISS

Cu acest sistem revolutionar vei putea sa iti printezi toate fotografiile si documentele in cele mai vii culori chiar la tine acasa.
Calitatea cernelii furnizate cu aceste sisteme este comparabila cu cea a cartuselor originale si indiferent de clasa imprimantei (standard,fotografica,multifunctionala) aceste sisteme fac fata oricarei cerinte castigand in fiecare zi din ce in ce mai multi adepti.

O farama de...visare...

O fărâmă de visare e bună ca un narcotic în doză mică; visarea adoarme febrele cateodată prea mari ale inteligenţei care se frămantă şi dă naştere unui abur blajin şi proaspăt ce îndulceşte contururile prea aspre ale gândirii pure, umple golurile şi intervalurile şi netezeşte ascunzişurile ideilor.

Victor Hugo

Moartea ...cuvintelor..

Un chip de nisip
şi mîini de nisip
şi limba în gurã mi-e tot de nisip
nu mai pot sã spun nimic în apãrarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
şi cineva care-ntoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecãtori de nisip
mã judecã
şi mã condamnã la moarte
pe un eşafod de nisip.
(Octavian Paler)

Iubirea adevarata in viziunea lui OSHO

Osho (pe numele său adevărat Bhagwan Shree Rajneesh) este considerat unul dintre cei mai mari înţelepţi, un  lider spirituali numărând discipoli în întreaga lume, fiind şi unul dintre cei mai bine vânduţi şi citiţi autori.

Printre variatele teme abordate, găsim şi pe cea a iubirii, atât de intens promovată în această lună. Vă invit să vă delectaţi cu câteva citate, semnate Osho, ce dezvăluie viziunea originală despre iubire şi modul profound în care ne influenţează viaţa.

"Iubirea este foarte rară. A cunoaşte sufletul unui om înseamnă a trece printr-o revoluţie, pentru că dacă vrei să cunoşti sufletul unui om trebuie să-l laşi şi tu să ajungă la sufletul tău. Trebuie să devii vulnerabil, total vulnerabil, deschis. E riscant. E riscant să laşi pe cineva să-ţi ajungă la suflet, e periculos, pentru că niciodată nu ştii ce îţi va face acel om o dată ce va ajunge să-ţi cunoască toate secretele, toate ascunzişurile. De aici frica. De asta nu ne deschidem. Cunoaştem pe cineva superficial şi credem că ne-am îndrăgostit. Periferiile se întâlnesc iar noi credem că noi ne-am întâlnit. Dar de fapt nu este aşa. Nu eşti periferia ta. De fapt, periferia este graniţa unde sfârşeşti, ea doar te înconjoară ca un gard. Periferia este locul unde sfârşeşti tu şi începe lumea."

“Iubirea e pur şi simplu nebună. Nu apare niciodată când şi unde crezi că va apare. E firesc să fie aşa. Iubirea e altceva decât minte şi asta înseamnă că atunci când e iubire adevărată mintea nu mai contează. De aceea marile iubiri par imposibile minţilor obişnuite. Nu e nimic neobişnuit aici. Iubirea care nu trece de barierele minţii nu e iubire adevărată. Şi viaţa, existenţa vrea iubire adevărată. Dar pentru aceasta ne verifică şi ne pune faţă în faţă cu iubiri aparent imposibile. Dacă trecem examenul, atunci suntem făcuţi pentru iubire, dacă nu îl trecem atunci mai avem nevoie de timp ca să înţelegem ce e cu adevărat important în viaţă”.           

“Iubirea trebuie să fie o relaţie plină de prietenie, în care nimeni nu este superior, în care nimeni nu decide cum să se desfăşoare lucrurile, în care partenerii sunt pe deplin conştienţi că sunt diferiţi, că abordarea lor în ceea ce priveşte viaţa este diferită, că modul lor de viaţă este diferit şi, cu toate aceste diferenţe, se iubesc. Ei nu vor găsi nici o problemă. Nu încercaţi să creaţi ceva suprauman. Fiţi umani şi acceptaţi omenescul celuilalt, cu toate slăbiciunile inerente naturii umane. Celălalt va comite probabil greşeli, tot aşa cum comiteţi şi voi, şi va trebui să învăţaţi. A fi împreună înseamnă a învăţa să iertaţi, să uitaţi, să înţelegeţi că şi celălalt este la fel de uman ca şi voi.”

“Într-o relaţie profundă, dragostea cuiva poate avea rezonanţe în tine şi îţi aduce adâncimile în fiinţă. Sunt două modalităţi de a te descoperi: una este meditaţia, cealaltă este dragostea. Prin celălalt devii conştient de fiinţa ta interioară. El devine un drum pentru a ajunge la tine însuţi. Cu cât dragostea este mai profundă, cu atât voi sunteţi mai profunzi. Dacă iubeşti pe cineva şi profunzimile tale vorbesc cu ale lui, ai o întâlnire în Fiinţă; dacă nu se întâmplă aceasta, renunţă - dar nu crea nici un conflict, bătălie sau luptă pentru aceasta, nu vă distrugeţi unul pe altul. Căutaţi în altă parte persoana care există şi care vă va iubi. Nu vă stabiliţi alături de cineva care nu este pentru voi.”

“Adevărul este că majoritatea poeţilor nu au iubit vreodată. Ei sunt îndrăgostiţi de ideea de iubire, astfel încât creează poezii frumoase, poveşti frumoase. Sau poate că au iubit, dar au eşuat, astfel încât pentru a se consola, ei creează situaţia spusă în poeziile lor ... Este o compensaţie. În viaţă, ei ratează, aşa că transpun în scris. În scris, poetul creează fantezia pe care ar fi vrut să o trăiască aievea, pentru a-şi uita viaţa, pentru a-i uita urâţenia. Deci fie poeţii nu au iubit niciodată şi nu au cunsocut agonia iubirii, ori dacă au iubit au cunoscut agonia ei şi au vrut să cunoască şi extazul ...”

“Odată ce ai înţeles că propriii tăi copii nu-ţi aparţin, că ei aparţin existenţei, iar tu ai fost numai un vehicul, trebuie să fii recunoscător existenţei că te-a ales ca intermediar pentru venirea pe lume a unor copii minunaţi. Însă nu trebuie să intervii în dezvoltarea lor, în potenţialul lor. Nu le impune propria ta gândire. Ei nu vor trăi aceleaşi vremuri, ei nu vor avea de înfruntat aceleaşi probleme. Vor face parte dintr-o altă lume. Nu îi pregăti pentru această lume, pentru această societate, pentru acest timp, deoarece le vei crea probleme. Nu-şi vor găsi locul, nu vor fi pregătiţi.”

O frumoasa urare de..Mos Craciun....

Sa ninga cu-mpliniri in noaptea de Ajun ,
Tot ce-ti doresti sa-ti daruiasca Mos Craciun ,
Iar de nu-ti poate da ceva , nu iti iesi din fire ,
Voi compensa orice , din plin, cu-a mea iubire !
Colindele in casa sa va intre , vestitoare
De sanatate si belsug si-mprospatare ,
Caldura iubitoare v-o strecoare
In suflete si-n inimi primitoare.
Fie ca-n seara sfanta de Craciun
Sa te ajunga gandul meu cel bun :
Prosperitatea sa te insoteasca peste poate ,
Multi ani si fericire , sanatate !
Ah , Mos Craciun sa fiu de s-ar putea ,
Din ceruri as culege-o stea
Si-n casa ti-as lasa-o chiar sub brad ,
Sa lumineze-al vietii tale vad .
In geamul tau va bate-un fulg de nea
Si iti va face gratios o temenea ,
Cu glas de clopotel va zice-a mea urare
De sanatate , fericire si imbelsugare.
De-ai fost cuminte , in seara de Ajun
Va poposi si pe la tine Mos Craciun .
De-ai fost poznas , nu ai noroc ,
Te-o vizita cu coasa chiar Mos Boc !
Aseara m-am gasit cu Mos Craciun si a lui ceata ,
L-am mituit cu-o ceasca de fierbinte ciocolata
Sa mi te-aduca-n dar pe tine de Ajun ,
Sa te gasesc , cadou poznas, sub bradul de Craciun.
Fie-ti Craciunul prilej de bucurie si izbanda ,
Din impliniri destinul sa iti dea dobanda
De sanatate , imbelsugare si prisos de bani ,
Preafericite sarbatori si la multi ani !
Priveste cerul cu puderia-i de stele
Si vei zari o sanie inaripata printre ele ,
Ea zboara catre tine , sa-ti aduca de Ajun
Cadouri fermecate , gandul meu cel bun.
Pe-un fulg de nea , urarea-mi iti trimit ,
Ca dupa el belsugul sa se-apropie , momit ,
Si sa s-astearna primenit, gramada
Pe-al vietii tale drum ca o zapada.
In bradul de Craciun , cu luare-aminte
Am asezat o stea aparte , ca oricand
De tine sa mi-aduca aminte
Si sa te port mereu in gand.
Chiar de-ai facut obraznicii , eu tot te mai iubesc ,
Nu-ti dau ca Mosul o nuia si nu iti daruiesc
Un sac cu jucarii frumoase , mesterite bine ,
Ci o papusa-nsufletita, chiar pe mine !
Mereu am fost cuminte , Mos Craciun ,
Asa ca te-as ruga ca-n seara de Ajun
Sa-i daruiesti iubitei o tandra jucarie ,
Iubirea ce i-o port cu bucurie !
In noaptea cea vrajita de Craciun , tu lasa
Sa se imprastie in patru zari tot ce te-apasa ,
Deschide-ti inima si cugetul deplin
Spre-al bucuriei instelat senin.
Fie ca-n fermecata noapte de Ajun
Sa n-ai nevoie de rabdare si tutun ,
Sa iti aduca-n traista Mos Craciun
Tot ce-ti doresti si nu o creanga de alun.
Cu Mos Craciun iti expediez al meu mesaj

Poveste de Craciun...

" Nu am intenţionat să scriu o poveste de Crăciun, nu am mai făcut asta până acum şi nu aş fi scris-o dacă o persoană dragă nu mi-ar fi scris într-un e-mail: ,, Moşul nu vine pentru că nu am fost cuminte...”. Mi-am imaginat la câte şi la ce s-a gândit dar mai cu seamă la cum s-a simţit când, trăgând linie sub acţiunile întreprinse de-a lungul anului, a concluzionat că nu este o persoană suficient de merituoasă încât să i se împlinească visele de Crăciun. Extrapolând, m-am gândit la noi toţi, la ce oferim, la ce primim şi astfel s-a născut nevoia de a scrie o ,,Poveste de Craciun’’, o poveste atipică, lipsită de strălucire, de magie, dar care se constituie într-o invitaţie. Aşadar, vă invit să vorbim, unii cu alţii şi fiecare cu sine, despre Crăciunul adevărat, altul decât ceea ce trăim cei mai mulţi dintre noi, în mijlocul mizeriei citadine.

O să vă spun, deci, o poveste despre preţuirea valorilor adevărate, despre oameni şi despre întoarcerea la sine. Am să încep prin a va provoca să va gândiţi la ce au devenit ultimele sărbători din viaţa noastră, vă provoc să evaluaţi acel surogat în care s-a transformat Crăciunul, asemeni prinţului care s-a transformat în broscoi şi să va gândiţi dacă aceasta este sărbătoarea pe care v-o doriţi cu adevărat, dacă mai păstrează ceva din sărbătoarea magică care v-a luminat copilăria, care v-a împodobit casa şi v-a înobilat sufletul.

Vă provoc să vă gândiţi când aţi ales ultima oară, în adevăratul sens al noţiunii de a alege, un cadou. Vă provoc să vă gândiţi când aţi gătit ultima oară mâncarea pentru Crăciun cu propriile voastre mâini, umplând casa cu aromă de colaci calzi şi cozonac aburind. Când aţi aşteptat şi aţi primit ultima dată colindatorii, cu mere roşii, covrigi şi cu inima deschisă? Și când aţi chemat ultima dată prietenii la o seară de Ajun cu ţuica fiartă, colinde româneşti şi multă dragoste? De când nu aţi mai mers să-i comemoraţi pe cei dragi ai voştrii plecaţi în Marea călătorie, ducând cu voi o crenguţă verde de brad şi o candelă?

Dragilor, dacă spunând acestea am pus pe gânduri fie şi pe unul singur dintre voi, înseamnă că ,,Poveste de Craciun” şi-a împlinit rostul. Căci ideal ar fi să ne dăm câţiva paşi înapoi cu toţii şi să privim de la distanţă unde suntem acum şi mai cu seamă cum am ajuns aici. Să analizăm dacă în realitate acestea sunt aşteptările noastre referitoare la drumul pe care-l avem de parcurs şi mai cu seamă dacă acestea ne sunt aşteptările faţă de felul în care-l parcurgem. Să ne dezmeticim, deci, cât încă mai avem vreme să facem asta, cât nu este încă prea târziu…

Crăciunul comercial, cu care ne facem de lucru mulţi dintre noi în ultima vreme, nu este nici pe departe ceea ce Sărbătoarea Naşterii Mântuitorului ar trebui să fie pentru întreaga suflare omenească. Atâţia oameni pe străzi, târând după ei sacoşile gemând sub greutatea cumpărăturilor, încrâncenaţi, nervoşi, rigizi, gata să-şi îndrepte ocările spre oricine are neşansa să le tulbure cu un gest cât de mic haosul! Atâtea cumpărături care nu şi-au găsit utilitatea de-a lungul anului, sunt făcute de Crăciun pe premiza ,,poate că o să ne trebuiasca”. Atâta hrană, cu mult peste trebuinţă, gadgeturi de fel şi fel, zgomot şi atâtea colinde americane! Totul până la refuz! În plus, pentru a completa tabloul, Moşi Crăciuni de tot soiul, pretutindeni.....

Ei bine, tocmai de aceea, haideţi să ne întoarcem cu toţii la normalitate, să vedem în Crăciun ceea ce ar trebui să vedem şi ceea ce ar trebui să fie o sărbătoare a bucuriei, caldă, tandră, înobilată de sentimente deosebite, dosptite în căldura sufletelor noastre. Haideţi să începem prin a împodobi bradul cu cei dragi ai noştri căci de prea mulţi ani copiii împodobesc bradul în absenţa unor mame sau a unor taţi cărora mai degrabă le este potrivit apelativul ,,roboţi corporatişti” decât acela de părinţi.

Haideţi să ne reinventăm, să redescoperim plăcerea şi modul sănătos de a pregăti şi de a trăi Sărbătoarea Crăciunului. Să vorbim mai puţin despre Moș Crăciun şi mai mult despre Isus, precum şi despre visele noastre, despre ceea ce ne dorim cu adevărat. Haideţi să ne punem de Crăciun dorinţe din care să eludăm factorul material, să nu mai îmbâcsim Crăciunul cu dorinţe de genul ,,Vreau să-mi mărească şeful salariul de trei ori”; ,,Vreau o masina mai tare”, etc. De Crăciun să ne punem mai degrabă dorinţe altruiste, generoase, în care aşa cum însuşi spiritul acestei sărbători o cere, să încorporăm factorul suflet. Haideţi să aruncăm măştile personalităţilor, să rupem lanţurile ce ne leagă de Ego-uri, să ne orientăm spre viaţa adevărată, spre sinele rătăcit, pe undeva, pe drumul haotic şi iluzoriu pe care-l străbatem zilnic ca într-o transă. De Crăciun, dezbrăcaţi de orgolii, de vise mărunte, bani, maşină, conturi, funcţii, nume, să ne întoarcem acasă. Să ne întoarcem la tot ce ne încălzeşte sufletul, să ne întoarcem la părinţi, la bunici, la copii, la prieteni. Să ne punem dorinţe care să-i vizeze mai mult pe ei şi mai puţin pe noi, să le dăruim tuturor iubirea, prietenia, dar mai cu seamă preţuirea noastră. De Crăciun să reinvăţăm să auzim clopoţeii, să ne lăsăm visele să colinde pe la porţi ştiute şi neştiute, să mâncăm mere coapte cu scorţisoară, să bem vin fiert cu mirodenii, să lăsăm cerul să ne ningă, să fim oameni…...... (Bozomic) "

De Sarbatori, vă doresc tuturor sa aveţi parte de armonie, de iubire, de preţuire şi nu în ultimul rând de protecţie divină. De sarbatori si mereu…...

UN AN NOU MAI BOGAT IN IMPLINIRI, MAI INALT IN ASPIRATII SI PLIN DE SUCCESE PERSONALE SI PROFESIONALE !

CRACIUN  FERICIT  SI  LA  MULTI  ANI  !!!

(Constantin Ioan Brancus)