BOSQUITO [RADU ALMASAN] -DOUA MAINI

O iubire pana ...la capat!

Bineinteles, pentru mine, “adevaratul, profundul Quijote” e cel care ne sugereaza ca important ar fi sa ne straduim pana la capat. Daca putem. Daca avem resurse. Daca ajungem sa credem ca nu “masura” ne poate scoate din mediocritate, ci harul (cine-l are!) de a dori, de a visa, de a iubi “fara masura”.”(Convorbiri cu Octavian Paler)
Fara a parea lipsita de modestie...eu am acest far!Am dorit,am visat si iubit, (iata maine se implinesc sapte luni)..nespus de mult,  un om...obisnuit fara indoiala.Atat de mult,  incat desi comunicarea a fost aproape nula(din punctul meu de vedere)sentimentele traite..la cota maxima.Si daca credeti ca mi-a fost usor, ei bine nu.Am fost pe punctul de a renunta de cateva ori,putine dar ..am fost.Ce-am simtit in acele momente?Teama.Da,teama.Mi-e teama ca iubirea mea nu ajunge la acea inima.Si ca daca ajunge e privita ca un strain nepoftit in noapte.E posibil sa nu fie asa,dar comunicarea fiind zero..nu am cum sti.Am invatat sa percep semne,sa ascult o tacere...sa ma bucur pana la lacrimi pentru un scurt dialog...si sa continui sa cred ca intr-o zi voi reusi sa spulber teama din inima lui,sa-i pot darui..iubirea-mi de mii de ori mai mult decat am facut-o in aceste sapte luni.Daca voi si reusi...e greu de apreciat.Important e doar ca eu cred,  chiar cred ca frumos,nespus de frumos ar fi ca doua suflete ce si-au vorbit, fiecare in limbajul sau, sa se intalneasca si sa-si dea frau liber sentimentelor.Se intampla atat de rar in viata sa iubesti asa,  incat consider o pierdere neamplinerea acestei iubiri.Poate...va fi implinire..Mai cred in ziua de maine...intr-un fel...ziua noastra.Si...mai cred in aceasta iubire...pana la capat! 

Povestea micii ciocarlii care nu-si putea exprima..iubirea...

Era odata o mica ciocarlie foarte frumoasa a carei voce se pierdea foarte des. Era ceva ce se izbea in gatul ei, iar sunetul ce iesea afara era spart, atat de ragusit de parca ar fi fost un motor stricat care scrasnea ingrozitor. Intr-o primavara, vocea ei devenise atat de neplacuta incat nu mai putea sa raspunda la trilurile mascuilor, care, dupa cum bine stiti, trimit semnale amoroase toata ziua, sperand ca vor obtine un raspuns.
Atunci s-a hotarat sa faca ceva pentru vocea ei sparta, sa consulte un medic specialist. Acesta i-a spus ca pe corzile ei vocale se formase un edem, mare cat o bila si din cauza acestui edem, vocea ei devenise sparta.
Asemenea tuturor specialistilor, i-a propus o interventie simpla, fara durere. Mica ciocarlie i-a spus ca se va mai gandi si s-a intors acasa. Locuia singura si a sunat-o pe o prietena apropiata pentru a-i spune ce diagnostic fixase doctorul, pentru a-i povesti tot ce i se intamplase.
Dar la telefon nu reusea sa isi aminteasca ce cuvant folosise exact doctorul.
- Mi-a spus ca am un…un…Ii era imposibil sa isi aminteasca, cuvantul nu iesea din gura ei. A inchis telefonul, spunand:
- O sa-mi amintesc, pana la urma…
A doua zi, la serviciu, a incercat sa vorbeasca despre acel lucru cu colega ei, insa din nou nu reusea sa isi aduca aminte acel cuvant, nu putea sa-si aminteasca ce ii spusese doctorul ca avea la gat.
- Nu este un chist, ci ceva care nu lasa corzile vocale sa vibreze.
Timpul a trecut si se apropia sfarsitul primaverii. Intr-o seara, in timp ce asculta un pasaj dintr-o opera, Notre Dame de Paris, s-a emotionat foarte tare, mai ales ascultand un fragment care vorbea despre cei care cer azil. Auzind cuvantul azil ii venea sa planga.
Si-a adus aminte de dorinta ei de a canta intr-un cor, din  placerea de a darui celorlalti vocea ei si atunci, dintr-o data, in mintea ei au rezonat mai multe cuvinte: “Am un nod, un nod de iubire in gat!” Totul era dintr-o data clar.
“Toate acele <te iubesc> care au ramas stramtorate in gatul meu, toate cele <te iubesc> din copilaria mea, pe care nu le-am spus mamei, tatalui meu sau bunicilor mei!”
Se gandea: “Dar este extraordinar, eu care voiam sa cant, sa-mi gasesc tonul perfect al vocii, nici prea inalt, nici prea jos, eu care voiam sa aud o voce adevarata, vocea mea si mai ales, sa am propria mea voce, sa ma bucur de ea. In ziua in care voi putea spune toate acele <te iubesc> care au ramas in mine, cred ca nodul pe care il am in gat se va topi si voi putea sa cant cu vocea mea adevarata.”
Apoi i-a scris doctorului pentru a-I spune ca nu vrea o interventie chirurgicala pentru a inlatura edemul, ci va incerca sa-l faca sa dispara spunand toate acele <te iubesc> pe care nu le spusese niciodata in viata de copil sau in viata ei de adult.
Medicul a fost foarte uimit citind cuvintele ciocarliei si apoi s-a gandit mult la toate acestea.
Pentru ca, cred ca sunteti de acord cu mine, este o adevarata povara pentru o ciocarlie, sa aiba un edem pe corzile vocale, sa nu mai poata transmite semnale de iubire, ea care avea atat de multa nevoie sa marturiseasca acea iubire."
"Povesti pentru a iubi, povesti pentru a ne iubi", Editura Ascendent, Jacques Salome

Citatul zilei 06.08.2010

"Cu mine se petrece ceva. O viata de om."
 Marin Sorescu

Jason Mraz Im Yours Live

Dansez pentru tine - Tango to Evora [HQ]

Traiesti in iubire, traiesti in fericire

Orice ati face, fiti fericiti, chiar si atunci cand nu va place sarcina asumata, cand intervine altceva si nu doriti sa fiti intrerupti din ceea ce faceti, chiar si atunci cand sunteti convinsi ca exista alte situatii care vi s-ar potrivi mult mai bine decat cea prezenta. In viata, fericirea este alcatuita din fractiuni minuscule, din bunatatea unui zambet rapid uitat, dintr-o privire amabila, dintr-un compliment rostit din inima, din nenumarate si infinitezimale sentimente placute.
Ne-am obisnuit sa ni se para normal sa ne traim vietile intr-o graba continua. De cate ori ai amanat cu saptamanile o plimbare in parc sau un weekend de intimitate savuroasa? Si totusi merita sa ne facem timp pentru dragoste. Ea ne hraneste interior; daca ii acordam timp ne ofera energie pentru suflet si ne aduce in viata fericirea.
Fericirea nu depinde de circumstantele exterioare, ci este mai degraba un obicei sau o emotie pe care ne-o cultivam singuri, in interiorul nostru. Daca nu ne dam niciodata osteneala sa o lasam sa creasca, amanand acest proces pentru altadata, in viitor, nu vom ajunge niciodata la salasul fericirii.
Traiesti in iubire, traiesti in fericire
Sunt multe moduri de a atinge fericirea. Unul, si poate cel mai placut, este iubirea. Cu cat iubesti mai mult, cu atat ai parte de mai multa fericire.
Pe de alta parte, sexualitatea face casa buna cu iubirea. E chiar cuplul perfect. Multi o aleg cand pe una, cand pe alta, putini sunt cei care au aflat secretul fericirii si au deprins arta de a le imbina pe amandoua intr-un mod perfect.
Atunci cand iubesti simti nevoia de a deveni una cu cel sau cea pe care il/o iubesti. Este, de fapt, o singura dorinta intensa a sufletului de a fuziona cu sublimul din celalalt. Unii raman doar la a experimenta aventuri sexuale, asa-zisele “senzatii tari”. Sexul fara iubire este insa neimplinitor si sec si lasa mereu in urma gustul unei absente. Dar cand iubirea este prezenta, ea ofera fericiri durabile si nu trecatoare, eternitati de fericire si nu clipe de placeri efemere. Iubirea e constructiva si creativa, ea uneste si ne inalta sufletele. Sexualitatea este motorul care ne da energie, ne dinamizeaza, ne readuce la viata.
Energia sexuala, ca si energia iubirii, e o forta care regenereaza, atunci cand este constient directionata trezeste sufletul. Abordata intr-o maniera sacra devine o substanta subtila, o lumina care dizolva blazarea, nefericirea, sentimentul singuratatii. Poemele, muzica inspiratoare, picturile care respira frumusete, toate au in comun aceasta uniune intre iubire si sexualitate
Iubirea e reala, la fel cum suntem si noi. Nu e un concept steril, ci o magie secreta. Iubirea este permanent prezenta in sufletul nostru – iata micul mare secret al fericirii. Mereu la dispozitia noastra. Odata descoperita, nu ne mai paraseste niciodata.
Joaca-te cu energia iubirii
Cu totii pastram sinteza experientelor pe care le-am avut, iubiri trecute, victorii si infrangeri. Dar cand ne gandim la dragoste, totul apare intr-o lumina mai vie, mai speciala, mai misterioasa.
E posibil sa nu ne amintim ce am facut acum un an, intr-un moment anume. Dar daca aceea este „ziua iubirii”, cand l-am intalnit prima oara pe „barbatul visurilor”, totul revine in minte. Traim o stare de exaltare, de efervescenta, privirea ne straluceste de bucurie. Evocam cu usurinta detalii, imagini, senzatii, sentimente. Intelegem inca o data ca iubirea este firul de aur al vietii noastre. Aceasta amprenta luminoasa ne face sa fim mai fericite, mai aproape de noi insene.
Fiecare dintre noi a trait cateva povesti de iubire cu adevarat profunde. Alege una dintre ele. Aminteste-ti cum te simteai mai frumoasa, mai puternica, mai speciala. Simteai ca viata este plina de mister si de fericire. Te bucurai complet de fiecare clipa. Dupa o vreme, cand iubirea a trecut peste incendiul dorintei si ai cristalizat ceea ce era necesar sa cristalizezi, te-ai descoperit pe tine prin el. Te-ai reflectat si l-ai reflectat. L-ai iubit cu fiecare zi mai mult. Te-ai lasat iubita cu fiecare clipa mai mult. Unele femei s-au oprit aici.
Poate ca tu ai mers mai departe. Fara sa mai astepti ceva, fara sa mai ai pretentii sau cerinte. Ai descoperit iubirea neconditionata, adevarata iubire spirituala care te face sa fii mai puternica, mai treaza si mai vie. In iubirea care te cuprinde cu totul, „eu” si „tu” devin un singur simtamant, o singura culoare: „eu-si-tu”. Aici iubirea este mai intensa, mai constienta. Devine infinita.
(Aida Calin)

A indrazni sa spui “nu” celuilalt inseamna uneori sa iti spui tie insuti “da”!

O mare parte din educatia noastra, deci din conditionarile noastre, este fondata pe obligatia de a ii respecta pe adultii din jurul nostru, de a fi supusi si ascultatori in fata lor. In afara de celebra criza de revolta a copilului de trei ani care refuza totul pentru a se diferentia si a se afirma, a spune “nu” este un lucru dificil pentru majoritatea dintre noi. Mai ales cand suntem obiectul unor asteptari, al unor cereri formulate de cei pe care ii iubim. Ne este teama ca ii vom rani, ca vom fi respinsi sau nu vom mai fi iubiti si apreciati. Ne este teama sa fim considerati egoisti sau lipsiti de inima.
A spune “nu” intr-un mod afirmativ, adoptand o pozitie personalizata, in loc sa spui "nu" intr-un mod negativ, respingand ceva sau fiind in opozitie, este un lucru care se poate invata la orice varsta: “
Nu mai vin cu tine la meciurile de fotbal, care iti plac atat de mult. Nu ma simt in largul meu in mijlocul atator tipete si cu atata agitatie, prefer sa merg la film sau sa citesc. “; “ In seara asta nu simt dorinta sa facem dragoste. Nu iti spun acest lucru impotriva ta sau pentru a te descalifica, ci pentru a respecta ceea ce simt acum.” ; “ Nu mai vreau sa iti spal rufele si nici sa ma ocup de ele, ai 25 de ani, cred ca e momentul sa te ocupi singur de asta.”
Aceste cuvinte, aceste tentative de afirmare, atat de noi la inceput, pot sa il nelinisteasca, sa il destabilizeze pe cel care le primeste, mai ales daca a fost obisnuit inainte cu supunerea noastra.
A spune “nu” nu inseamna neaparat ca este vorba despre un conflict sau un dezacord, ci este manifestarea unei diferente, a unei pozitii personale, este deschiderea spre o posibilitate de confruntare. Este expresia unicitatii noastre, a singularitatii noastre si mai ales marturia faptului ca simtim nevoia de a respecta ceea ce simtim, ideile noastre si optiunile noastre in viata.
A spune “nu” poate corespunde unui moment precis din evolutia unei persoane, momentul in care simte foarte puternic nevoia de a fi recunoscuta, de a iesi din dinamica pasivitatii si a supunerii in care se inchisese uneori ea singura.
Teama de a fi respins, de a nu ai fi iubit, de a fi considerat egoist, ii face pe unii dintre noi sa aiba o dificultate mare cand vor sa spuna “nu”. Astfel incat ajung sa spuna “da”, iar apoi le este greu sa se pozitioneze. In consecinta, isi asuma riscul de a fi definiti prin asteptarile, dorintele si temerile celuilalt.
“Da”- ul pe care il rostim atunci cand de fapt nu indraznim sa spunem “nu”, nu este un “da” adevarat. Adeseori este vorba despre o pseudo-acceptare, lasam sa se creada ca suntem de acord cand de fapt adoptam o atitudine de supunere pasiva care se va descarca fara indoiala prin sabotari relationale si conflicte.Dificultatea de a spune “nu”, provine, in cazul anumitor persoane, din dorinta de a face pe placul celorlalti si de a alimenta o imagine pozitiva asupra lor:” Uitati-va cat sunt de generos, de bun si de rabdator. Accept tot ceea ce imi cere!” . Dar, in acelasi timp, persoana in cauza aduna multe frustrari si resentimente care se vor manifesta prin ambivalenta si agresivitate ascunsa.
Iar falsele da-uri care se aduna sunt energofage. Corpul se va revolta la un moment dat si va incerca sa ne alerteze asupra acestei lipse de respect fata de noi insine, producand diferite simptome: lumbago, migrene, boli de piele, tulburari digestive. Ca si cum corpul ne-ar spune foarte clar prin aceste imbolnaviri: “Nu te respecti!”
A spune “nu” este un semn de respect fata de noi insine, cand acest “nu” corespunde cu ceea ce simtim cu adevarat. O relatie vie si sanatoasa este o relatie in care exista aceasta libertate de a spune “nu” celuilalt, fara a-i declansa o drama sau o stare de rau.
A indrazni sa spui “nu” celuilalt inseamna uneori sa iti spui tie insuti “da”!(Extras din cartea "Traind cu tine insuti, in fiecare zi...viata!", Jaques Salome, )

Cele mai frumoase cristale s-au format sub influenta cuvantului “Multumesc” sau “Te iubesc”

Cuvantul este instrumentul cel mai simplu si mai la indemana pentru a ne face viata mai frumoasa. Cum vorbesti cu tine insuti si cu ceilalti sunt doua aspecte care iti determina viitorul in mare masura. Discutia pozitiva cu tine insuti este unul din cele mai importante lucruri pe care il poti face pentru viata ta.
Simplul fapt de a-ti spune “Multumesc” de fiecare data cand ai reusit ceva sau de a repeta de pana la 30 de ori pe zi afirmatia“Ma plac!” iti poate schimba radical modul in care te privesti pe tine insuti si iti privesti viata.
Exista studii, carti de dezvoltare personala si programare neuro-lingvistica (NLP) care demonstreaza ca pana si sanatatea noastra fizica poate fi influentata de cuvinte. “Mesajele ascunse din apa” a japonezului Masaru Emoto subliniaza acest aspect al influentei cuvantului asupra corpului uman. Experimentele sale demonstreaza ca apa distilata, pusa in sticlute cu etichete avand diferite cuvinte scrise, cristalizeaza in diferite forme din ce in ce mai frumoase in functie de ceea ce reprezinta cuvantul. Cele mai frumoase cristale s-au format sub influenta cuvantului “Multumesc” sau “Te iubesc”, la fel cum cele mai diforme rezultate au reiesit in urma folosirii unor cuvinte cu incarcatura negativa. Si pentru ca suntem 70% apa, cuvantul are o influenta majora si asupra corpului uman.
Exista, de asemenea, testimoniale ale unor oameni obisnuiti care au trecut prin experiente neobisnuite. Filmul “Secretul” prezinta la un moment dat o femeie care, fiind diagnosticata cu cancer la san, a ales sa nu faca chimioterapie ci sa urmeze o terapie proprie, prin repetarea unor afirmatii pozitive, printre care : “Multumesc pentru vindecare.” Se pare ca boala a disparut definitiv intr-o perioada de trei luni de zile.
Vazand toate aceste rezultate extraordinare, ne mai indoim oare de puterea cuvantului de a rezolva orice problema?Ne mai indoim de puterea afirmatiilor pozitive? De la o mica neintelegere cu un copil rebel pana la o relatie in pragul distrugerii cu un sot neglijat, cuvantul are forta sa miste muntii. Nu numai dialogul cu noi insine poate fi modificat, ci si modul in care intram in relatie cu ceilalti.Cuvintele care sustin, care ridica, care dau curaj, care deschid usi, cuvintele blande – acestea sunt o forta pe care o detinem cu totii. Cu ele putem darama ziduri si cladi poduri. A vorbi intotdeauna de bine despre oricine (si a tacea atunci cand nu ai nimic pozitiv de spus) este un prag de evolutie pentru fiecare individ in parte. Intreaga lume ar fi un loc mai bun daca am invata sa vorbim mai mult despre ceea ce este bine si nu despre ceea ce este rau si daca am invata cateva principii de inteligenta emotionala pe care sa le punem in practica.
Putine lucruri sunt mai puternice in aceasta lume decat un imbold pozitiv, un zambet, un cuvant optimist si plin de speranta, decat a cauta si a gasi lucuri bune in oameni pentru ca apoi sa le comunici ce ai gasit. Sau de a gasi motive de lauda, de a hrani visuri si a sustine.
Intreaga noastra viata se poate metamorfoza daca intelegem forta cuvintelor pozitive folosite in permanenta si importanta pe care o au cuvintele in dezvoltarea personala.
(Aimee-resurse pt dezv personala si evolutie spirituala)

Citatul zilei 04.08.2010

Inima are taine pe care nicio ratiune nu le patrunde. – Guy de Maupassant

Ce simplu mi-ar fi, daca nu te-as iubi

Altceva nu-i nimic
Si mereu ma complic
Si ce simplu mi-ar fi,
Daca nu te-as iubi.

Daca m-as lua dupa pretexte,
daca as trage unde e usor,
nici nu trebuia sa aud de tine
si-mi era mai de folos sa mor.

M-am bagat de bunavoie sluga,
dragostei morale ce ti-o port,
dar pricep ca mi-ar fi fost rentabil
sa privesc destinul ca pe un sport.

Nu-i o simpla incapatanare,
pentru un ambitios pariu,
dar aleg o cale complicata,
tocmai din motivul ca sunt viu.

Eu detest relatia burgheza,
decorata circumstantial,
ma inchin la legile naturii
si salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viata prefacuta,
tatal ei de soarta la mezat,
te iubesc in felul unui traznet,
te prefer asa cum s-a intamplat.

Greu imi e si greu iti e si tie
cu acest fel de a trai al meu,
totusi, vreau sa stii ca, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fara care ar fi cu mult mai greu.

(versuri de Adrian Paunescu)

Legătura formată între noi nu era una care să poată fi ruptă de absenţă, distanţă sau timp.

"Legătura formată între noi nu era una care să poată fi ruptă de absenţă, distanţă sau timp. Şi oricât de deosebit, de frumos şi de deştept sau de desăvârşit era el, spre deosebire de mine, era tot atât de implicat ca şi mine în mod ireversibil. Aşa cum eu îi voi aparţine lui pentru totdeauna, tot astfel şi el îmi va aparţine mie pentru totdeauna."
(Stephenie Meyer in Luna noua)

As vrea sa fii langa mine...

Prea multe clipuri...se poate! Dar toate, sunt aproape de ceea ce simt de ieri incoace. Daca nu va plac... iertare... Stiti?Dintotdeauna,  am crezut in miracolul comunicarii!Si eu ...nu pot comunica cu cine vreau. Pur si simplu nu pot! Unde gresesc?...

Suflet de floare...petale de inger

LENTAMENTE...

Luna.....imi esti aproape....

...nu-ti cunosc tacerile..dar cum te-as putea uita?...

Lunei...

                                                                          
"O luna milostiva, acum ca a mai trecut un an
Imi amintesc, cum greu, cu tristete,
Am urcat acest deal sa te privesc
Si atunci, ca  si acum, atarnai deasupra acelor copaci,
Iluminand tot,dar ochilor mei
Chipul tau parea intunecat, tremurand
Din lacrimele carea-au rasarit de sub genele mele
Atat de dureroasa a fost viata mea: si este,
Draga mea luna: tenorul sau nu se schimba
Si totusi memoria si numerarea epocilor
Durerii mele ma multumesc.
Cat de binevenita este,
In acest timp plin de tinerete,  cand speranta....dureaza,
Si memoria e scurta, amintirea,  chiar si a
Tristelor lucruri trecute a caror durere rezisti...
(versuri de Giacomo Leopardi)                                                               

Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere

"Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica."
(Octavian Paler)

Florin BOGARDO - ASTEPT O CLIPA RARA